îmi duc viața de mână până în cuvânt
anii au trecut rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară
le-am pierdut numărătoarea
nu mai păstrez în memorie
decât lacrimile acelei zile de toamnă
când ai plecat si m-ai lăsat singură
cu moartea mea
la fereastră printre muşcate atârnă amintirile
le imbrac în grabă pe pielea goală
timpul se face galben ca lămâia
toate nopțile se contopesc în una singură
lungă cât brațul unei ghilotine
casele se prind prin fumul lor de cer
partea adormită din mine împleteşte ciorapi de lână
cealaltă se mută la capătul străzii
cântă de teamă să nu se prefacă iar
în lacrimă visul şi să doară
un zgomot de farfurii sparte scutură trandafirii
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Nuta Craciun pe Noiembrie 6, 2016 la 9:51pm
-
multumesc, Gabriela!
-
Comentariu publicat de Ioniţă Gabriela pe Noiembrie 6, 2016 la 8:28pm
-
anii au trecut rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară-ADMIRAŢIE!
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE