Metamorfoză

[Nikol MerBreM]

Rătăcesc purtată de tornada inimii
Ca un discipol sufi înşurubat în aer
Până la cer şi înapoi, iar şi iar
Până ce trupul mi se preface în ploaie
Adorând pământul
Şi-atunci mă risipesc în sufletul ierbii
Uitând c-am fost vreodată val
Caut rădăcinile ce mi-ar putea stăvili visul
Lent, tot mai lent, plătesc tribut stâncii
După care mi-am ascuns zborul.

[Nikol MerBreM]

Doamnelor Drăgan, Pop, Zarra, Crăcană şi domnilor Văduva şi Petre, mulţumiri pentru semnul de lectură!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc, doamna Vasilisia!

[Nikol MerBreM]

Domnule da Coza, bucuroasă :))!

[Nikol MerBreM]

Vă mulţumesc, doamna Merca!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos, Nikol!

[Ion Lazăr da Coza]

Sedus.

da Coza

[Valeria Merca]

Un poem cochet; ai  figuri de stil reusite, cu rezonanţă.
Am citit cu  plăcere.

[Sofia Sincă]

Da, e bine sufletul înlocuit cu trupul, dar să fie cel din versul patru... zic eu. Și zborul e bine dacă trebuie să fie neapărat vorba despre zbor.

Cu drag, Sofy!

[Nikol MerBreM]

Mulțumesc, doamna Sofy, pentru receptarea mesajului şi pentru sugestii. Poate dacă schimb nu mai e chiar mesajul și imaginea pe care le voiam transpuse dar fiind o poezie mică, e adevărat că repetiția nu ajută. Mă gândesc să pun în loc de "sufletul", " trupul" că tot e o comuniune între trup şi suflet în dansul dervişilor şi "zborul" în loc de "aripa". Dar cumva trebuie să fie despre zbor :). La mine, totul până şi anti-zborul e despre zbor, de aici atâtea aripi :).

[Sofia Sincă]

Interesantă și inedită metamorfoză, plăcută, cu un ritm aparte. Poezia cu vers alb...

Dar necesită mici șlefuiri: în versul patru și în versul șase se găsește suflet :)) (desigur suflet se găsește peste tot), repetiție nefericită, iar ultimul cuvânt, aripă, eu l-aș înlocui cu clipă, sau cu altceva. Această aripă fiind atât de mult uzitată, încât eu aș scoate-o din poezie, total.

Îmi place miezul poemului,

Sofy