mersul melcului prin stepă

în țara aceea orhideele înfloresc o dată și bine

din când în când un demon le trece peste frunte

crezul îmbobocit într-o temniță

atins de arșiță nu mai rabdă clovnii care își fac veacul sub lacăte

acum a trecut de faza săgeților

are cămașă albă surâde la timp și mototolește gânduri în pumn

le plimbă dintr-o mână în alta

când ziua își pune brațul sub pernă

caută un soldat care să nu se încrunte niciodată la soare

într-o dimineață a găsit semnul egal pe o luntre

simțea leagănul acela acvatic în tâmple îi inunda inima

eu nu port pantofii nimănui își zise

atunci de ce vin peștii pe rând cu nimicuri

mi-ajunge micul dejun din hârtie și parcă nici muntele-de-fier

nu mai este așa de cocoșat

pe umărul drept și-a făcut culcuș ursa

zău că-i stă bine în straiele acelea pătimașe

am zărit tabloul cu rama spartă

l-aș fi găzduit pe peretele stâng dar casa mea este departe

(poate în țara unde orhideele înfloresc o dată și bine)

am aprins un rug și i l-am dăruit

altă dată aș fi avut o idee mai strălucită

acum îl privesc cum fumegă

în depărtări un călător mă strigă răgușit

o fi venit iarna în sufletul lui ori așa salută el

mersul melcului prin stepă

Vizualizări: 175

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 17, 2015 la 6:17pm: Dacă spui tu, Iris... :)

Mulțumesc!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 13, 2015 la 8:10pm: Desenează, Gabi, desenează! S-ar putea să-ți cer ca acest tablou inventat de tine să-mi fie loc de refugiu. Deja m-am obișnuit cu poarta sufletului tău frumos!

Mulțumesc mult, draga mea!

Comentariu publicat de Gabriela Grădinariu pe Mai 13, 2015 la 9:37am: Normal, am citit o dată și încă o dată. Apoi m-am gândit cât de interesant ar fi sa-ți desenez poezia! Să transpun imaginile tale, absolut personale, pur și simplu pe hârtie, fără nici o interpretare personală. Exista un joc de felul acesta... Ești unică, ești inepuizabilă, mă pierd cu drag în lumea ta infinită în dimensiuni. Da, draga mea, tu nu porți pantofii nimănui, lași ursa să se cuibărească pe umărul tău în mersul melcului prin stepă. De aceea ești altfel, felicitări!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 12, 2015 la 8:54pm: Mulțumesc, Veronica! Aprecierile tale mă bucură mult!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 12, 2015 la 8:53pm: Mulțumirile mele pentru un prieten drag!

Din țara aceea, da Coza!:)

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Mai 12, 2015 la 3:40pm: Impresionant de frumos si adanc. Poezie!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Mai 11, 2015 la 11:41pm: Semnul meu de dragă lectură.

da Coza

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 11, 2015 la 9:05pm: Sofy, am aflat un tablou prin care puteai pătrunde în țara aceea unde orhideele înfloresc o dată și bine și, Doamne, atât mi-am dorit să ocup un loc acolo! M-am ales cu mireasma unei clipe presată între filele timpului! :) Dar tot e bine! :)

Mulțumesc (de două ori!), prietena mea dragă!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 11, 2015 la 9:00pm: Adelaide, așa m-am obișnuit cu tine în pagina mea, încât dacă ai lipsi o dată, mi-aș face griji! :) Te îmbrățișez, suflet drag! Și... mulțumesc!

Comentariu publicat de gina zaharia pe Mai 11, 2015 la 8:59pm: Vă mulțumesc, dle Mony, pentru această notă încurajatoare. Mărturisesc faptul că după ce am postat poezia am avut tendința de a schimba titlul, dar, imediat, mi-am zis: așa mi-a trecut prin minte, așa să rămână! Vedeam melcul acela pe care, sincer, l-aș fi grăbit puțin în toate, și parcă mă enerva. Dar cum s-a dorit parte din poezie... :)