mama

[eunescu]

mamă sunt eu privește copilul drag ție
cel aşezat pe marginea laviţei
cu doi greieri jucându-mă de-a împăraţii
de-a zmeii și de-a sânziene
iată
am un greiere albastru care mănâncă foc
un scripcăraş ca o întindere de câmp
care dospeşte câmpiile cu atingerea sa
iar între ei
ochii tăi blânzi îmi păzesc genele
de fulgerele amiezii

ia-mă de mână mamă ia-mi degetele în palma ta
caldă
arată-mi calea din lăuntrul lacrimei
atinge-mi fruntea
să nu uit care zeu a sărutat piciorul împărătesei
du-mă la circ să văd cerul prefăcut în oameni
şi mai ales
cumpără-mi bomboane cu lapte
să nu îţi uit mirosul

sunt tot eu mamă aşezat pe marginea fântânii
mă joc cu greieri albi de-a lacrima nopții
de ce nu îmi atingi fruntea cu cerul
ochilor tăi
de ce mamă plângi de dor
și taci

[Ion Lazăr da Coza]

Răscolitor.

da Coza

[Angi Cristea]

Emotie si sensibilitate.

[Ana Cîmpeanu]

Nostalgie frumos exprimată în haina unui lirism confesiv. Am citit cu plăcere

[Sofia Sincă]

Prinos mamei, cu dragoste și amintiri tulburătoare. Spiritul celei mai dragi ființe rămâne veșnic în sufletele noastre, asta descoperim din metaforele autorului.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy