mǎ regǎsesc ȋn sângele meu

[Rodica Lupu]

                                   

tac niarne*

așteptând ca vǎzul

sǎ-mi voaleze imaginea

ce-mi  pare obstacol  ȋn calea obiectivului

 

este curios

când ȋmi arunc privirile pe stratul acesta de indiferențǎ

zǎresc

ultimul marcaj hașurat ȋn galben

atenționând

de o curbǎ  periculoasǎ

pe un carosabil lipsit de semnalizare

 

de fiecare datǎ niarne

când norii-și coboarǎ deasupra-mi marama întristǎrii

cobor și eu ȋn adǎpostul sufletului

lǎsând afarǎ  doar o lacrimǎ zvântatǎ

 

mǎ debranșez de la orice zgomot

ȋnchipuindu-mǎ pelicula ȋn care imaginile-mi cad oblic

peste trecut

 

ȋmpinsǎ cu putere de instinct

mǎ regǎsesc ȋn sângele meu

cu ochii tatuați

de imaginea  unui trup

adjudecat pentru o felie de cer

 

niarne=apelativ adresat sinelui

24 februarie 2013

 

                                     

[Rodica Lupu]

Domnule da Coza, m-ați prins! Și eu am stat ȋn cumpǎnǎ, ȋntrebându-mǎ dacǎ e sau nu corectǎ expresia ȋn spețǎ! Da, aveți dreptate, nu merge! Schimb ȋntreaga strofǎ! Vǎ mulțumesc pentru atenționare!

 

[Rodica Lupu]

Sofy, Mihaela, Gina, vǎ mulțumesc pentru popasul și cuvintele voastre!

[Ion Lazăr da Coza]

pieptul mi se strȃnge ca-n hǎțurile unui ham

HĂȚ¹, hățuri, s. n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați

HAM², hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul

Eventual: pieptul mi se strȃnge ca de curelele unui ham/ ca într-un ham

În rest... adjudecat!

da Coza

[gina zaharia]

am venit, niarne, să-ți citesc mesajul de astăzi

e hrană pentru cititor!

admirație!

[Sofia Sincă]

Regăsirea din mijlocul marasmelor, ale palpitaţiilor care lucrează împotriva noastră. E de bun augur fenomenul regăsirii.

Un poem bun, o stare ca o acţiune pe o peliculă.

Am citit cu plăcere, Sofy!