Mă iartă Ioane...

[bolache alexandru]

Mă iartă Ioane că n-am reuşit 

Să vin la picioarele tale

Omagiu s-aduc celor ce te-au primenit

Cu lacrimi cu lacrimi şi jale

Din ceruri trimite te rog câte-un rând

Comentariu la prostiile mele

O dojană ceva şi va fi ca şi când

N-ai plecat de la Coza spre stele

Rămânem pe-Însemne orfani de cuvânt

Şi e viaţa mult mai amară

Şi de-i soare sau nor şi de-i moină sau vânt

Avem lacrimi nu tuş în călimară

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Da, Alex, e viața mult mai amară! Mulțumesc, prietene! Fii sigur că Ion te-a iertat, chiar dacă și-ar fi dorit... 

[Chris]

din pacate ne-au ramas numai regretele si lacrimile din calimara :(((((

[Rădița Răpeanu]

Mi se rupe sufletul în fiece zi și mai mult... Offf!

[Valeria Merca]

Doar lacrimi... Frumoase gânduri! Perfectibile, desigur! :)

[bolache alexandru]

La aflarea acestei veşti am rămas mut... Rămân cu regretul de a nu fi putut să vin la Coza, de a nu fi dat mâna cu acest prieten în timpul vieţii. Şi eu mă simt dator ca toţi ceilalţi care au fost primiţi în casa lui.

[Sofia Sincă]

Rămânem pe-Însemne orfani de cuvânt

Şi e viaţa mult mai amară

Şi de-i soare sau nor şi de-i moină sau vânt

Avem lacrimi nu tuş în călimară.

Doar lacrimi și tristețe, Alex.

Cu povară în suflet. Ce bine ar fi dacă am putea lua puțin, puțin din povara Lisiei...

Sofi

[Ana Cîmpeanu]

Asa e, Alex! Avem lacrimi, nu tuș în calimară!