Mă iartă Ioane că n-am reuşit
Să vin la picioarele tale
Omagiu s-aduc celor ce te-au primenit
Cu lacrimi cu lacrimi şi jale
Din ceruri trimite te rog câte-un rând
Comentariu la prostiile mele
O dojană ceva şi va fi ca şi când
N-ai plecat de la Coza spre stele
Rămânem pe-Însemne orfani de cuvânt
Şi e viaţa mult mai amară
Şi de-i soare sau nor şi de-i moină sau vânt
Avem lacrimi nu tuş în călimară
Adaugă un comentariu
Da, Alex, e viața mult mai amară! Mulțumesc, prietene! Fii sigur că Ion te-a iertat, chiar dacă și-ar fi dorit...
din pacate ne-au ramas numai regretele si lacrimile din calimara :(((((
Mi se rupe sufletul în fiece zi și mai mult... Offf!
Doar lacrimi... Frumoase gânduri! Perfectibile, desigur! :)
La aflarea acestei veşti am rămas mut... Rămân cu regretul de a nu fi putut să vin la Coza, de a nu fi dat mâna cu acest prieten în timpul vieţii. Şi eu mă simt dator ca toţi ceilalţi care au fost primiţi în casa lui.
Rămânem pe-Însemne orfani de cuvânt
Şi e viaţa mult mai amară
Şi de-i soare sau nor şi de-i moină sau vânt
Avem lacrimi nu tuş în călimară.
Doar lacrimi și tristețe, Alex.
Cu povară în suflet. Ce bine ar fi dacă am putea lua puțin, puțin din povara Lisiei...
Sofi
Asa e, Alex! Avem lacrimi, nu tuș în calimară!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE