Am ascuns sămânţa de durere
în pământ,
din ea va rodi un suflet
adânc,
îşi va vedea rostul în lumina
ce a stat prea mult
în genunchi.
Învăţ rugăciunea unui anotimp
mi-l arată pe Dumnezeu
în fiecare copac cu visuri,
îl scutur în mine
şi mă umplu de nemărginire
cum se umple primăvara
de muguri.
Nu se mai înserează,
te-ai născut în mine
(stră)luceşti a dragoste…
Îngerii injectează lumină
în poezie,
prin ale cărei vene curg mereu,
(re)găsindu-te….
Adaugă un comentariu
Mulţumesc pentru semnul de popas şi de preţuire, dragi prieteni.
Mă bucur că m-am "maturizat" şi eu, da Coza!
Da, o poezie matură.
da Coza
Semn de popas!
Frumos. Am citit cu plăcere.
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE