Lumea ca un vis

[Corneliu Neagu]

Mai trece-o zi, mai facem un popas
prin amintirile ce dau năvală,
și nici măcar cadranele de ceas
nu pot să țină-această socoteală.
Prea multe gânduri strânse la un loc
ne bântuie cu ploi de neuitare
iar lemnele aduse pentru foc
stau veșnic înșirate pe cărare.
Ne legănăm pe pânze de-ndoieli,
ne aruncăm în marile dezastre
punând adesea false rânduieli
în profunzimea sufletelor noastre.
Ne amăgim cu vorbe de salon,
cântate în slogane deșănțate,
crezând că vom primi vreun plocon,
nicicum pumnale-nfipte pe la spate.
Iar câteodată chiar ne batem joc
de omul bun, cu multă nepăsare,
apoi ne plângem că n-avem noroc,
că viața ne-a adus doar disperare.
Iar lumea ni se pare ca un vis
în care se mai joacă o partidă
pentru-a vedea cine va fi ucis
pe-o margine de amăgiri stupidă.
Intr-un târziu, lipsiți de jucători,
vom pune singuri arma blestemată
la tâmpla-ngenunchiată de fiori
ca-ntr-un târziu să fie detonată.

[Mihaela Popa]

semn de lectură

[Corneliu Neagu]

Nu înțeleg ce înseamnă în viziunea dumneavoastră contemporan. Nici în ce constă valoarea unei creații lirice. Barometrul accesării poemelor mele arată foarte bine. Dar, într-o casă în care nu ești bine primit, nu trebuie să stai prea mult. Mă voi retrage.

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă credem că asta e poezie contemporană... fie.

da Coza

[Mihaela Suciu]

La mine nu se pune, trăiesc în disperare de viață şi nu de lume. Viața e un vis şi cred că şi trezire! :)

[Sofia Sincă]

Nu, mulțumesc! Îmi asum. O dată nu se pune.

Și eu vă dau voie să vă modificați poezia, toată... nu numai pe asta.

Sofi

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, Sofi Sincă, pentru popas și mesaj. V-ați asumat responsabilitatea, nu vi se pare că ceea ce ați scris este prea mult? "Era mai bine să fi fost mai concis și mai puțin". Sofi Sincă, concis implică mai puțin ! Vă dau voie să modificați.

[Sofia Sincă]

Tema s-a schimbat de această dată, e motivată, chiar dacă e nostalgică, e pusă pe meditație.

Însă, aceeași neglijență în versificare. Și mai e și mult. Era mai bine să fi fost mai concis și mai puțin. Nu s-a făcut decât s-a lungit cu repetiții și iar repetiții. Desigur repetiția este o figură de stil, atunci când este pusă de așa manieră. De exemplu, iar. Repetiție valabilă: iar și iar. Când două versuri încep cu iar, în cazul în care a mai fost de câteva ori, nu mai este figură de stil.

iar nu pumnale-nfipte pe la spate. - aici merge mult mai bine, și în loc de iar.
Iar câteodată chiar ne batem joc

iar lemnele, Iar lumea

În ultima strofă, Intr-un târziu, ca-ntr-un târziu 

Ultimele trei strofe pot fi scoase. Sunt scrise foarte neglijent, cu repetiții constante și cu ruperi de ritm la fel.

Cu responsabilitate,

Sofi