Lui Nichita

[MARIUS IULIAN ZINCA]

 

 

E cinci şi e aprilie

acum cu mult mai pustie,

căci el nu mai este

cu ochiul degetului său

pus pe hârtie

ca o minune,

iar eu, ca o mirare că sunt

încerc de pot

curaj de am

într-un cinci dintr-un an

să ridic spre cer

omagiu curat

acelui mare ce e

seniorul veacului

cu ordinea-n cuvinte

aruncate-n aval,

iar eu, ca o întâmplare că sunt,

să cruţ pământul

pe unde-a călcat

cu ochiul tălpii

şi buzele mâinii

pentru a nu strivi sărutul,

dar frică-mi e,

căci e o mirare că sunt

şi sânge în vine nu am

şi-mi vine să plâng

că-s prea mic...

şi plâng

întâmplarea că sunt.

 

 

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

multumesc mult Cris si da era, e frumos, te asigur ca pe 31 martie in fiece an, am postari cu si despre Nichita, acum asa a fost ... randul la/in carte, o seara minunata, Marius

[Chris]

Frumos că ai adus acest omagiu, cred că ar fi fost şi mai frumos să postezi poezia în ziua comemorării plecării acestuia dintre noi...

[MARIUS IULIAN ZINCA]

n-am cum a te/va contrazice Da Coza, multumesc, o seara asa cum ti-o doresti, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Cred că citatele trebuiau scrise cursiv.

şi-mi vine să plâng

că-s prea mic...

Bine că nu ne contrazice.

da Coza

[MARIUS IULIAN ZINCA]

te imbratisez Sofy, mai toata trebuie pusa intre ghilimele daca e sa fie, aproape fiece vers face parte dintr-o poezie a sa, multumesc mult, o zi minunata, Marius

[Sofia Sincă]

Nichita merită toate elogiile din lume. Mă tem că nu are nici măcar pe jumătate din toate acestea. Oricum e bine că doar noi cei ce scriem sau citim poezie îl punem consideraţia la locul ei.

Aici, mai ales pentru că faci caz de metafora, ca o întâmplare că sunt, - trebuie să o pui în ghilimele sau să o scoţi cumva în evidenţă.

Apreciere, Sofy!