ce vară cochetă
ce femeie frumoasă
tăinuiam să-mi fac loc
lângă ea
era vremea amiezii
era vremea de coasă
și-un cocor în văzduh se rotea
parfumul de ieri se-ntinsese
pe creste
adunându-i tot ceru-n privire
prin văzduh se plimba
o poveste
cu aromă de fragi
și iubire
iată lumina străină
și oarbă
duce pe brațe o mare de flori
însă noaptea-i aproape
și-ntreabă
de știm că în zare
e-o logodnă
de nori
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, dle Emil Dumitru!
Cam așa, drag da Coza! Mulțumesc!
Câteodată se aude un ecou, să fie oare al meu? :)))
Drag de gândurile tale mereu lângă poezia mea, Sofi!
Făcuși, Valeria! :))) Mulțumesc din suflet!
Și peste gard se vede la fel de bine, nu? :))))
Mihaela, îmbrățișări!
Adevărat, norii se logodesc când în aer se simte iubirea cu aromă de fragi...
O bucolică... logodită.
da Coza
Un pretext pentru a cânta natura. În stil propriu, o inimă sensibilă de poet, prinsă de farmecul naturii, găseşte farmec în orice împrejurarea sau capriciu al acesteia.
Fermecător!
Sofi
Imaginativ... la superlativ! :) Iată, făcui și eu o rimă. :)
Am citit cu mare drag
Desigur, cam tună! :) Nunta sper s-o facă la vecini.
Frumos! Felicitări, Gina!
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE