Legendă

[Simion Cozmescu]

aripi să-mi fie trupul tău peste umeri
să-mi poarte uitarea din săniile albastre ale cerului
alungă-mi codrii ochilor cu o suflare
privirea-mi să se împiedece doar de tumuli şi grinduri

minţi şi pentru mine când spui nu te iubesc
lovind furioasă cu bătăi de inimă în diguri
iar la ceasul când ielele se piaptănă printre crengi
ardem împreună în focuri pe comori
bătăi în pântece ale unor copii nenăscuţi

desprindem bucăţi din marmura timpului
punem copacilor flori şi frunze şi roade
toate cad şi rănesc pământul cuminte
care aşteaptă bandaje de la o iarnă uitucă

râd şi zbor cu tine pe umeri
părul ţi se desface în aurore
cu tălpile loveşti nadirul
iar braţele întinse ating leneş zenitul

curând dispărem de pe radarele îngerilor
demoni perplecşi ne caută cu înfrigurare

atenţi să nu zdrăngănim gongul pământului
jucăria copilului nostru nenăscut
ne ascundem în sălaşul sânzienelor şi rusaliilor
eu înger decăzut care zbor din nou
cu tine pe umeri
demon al meu

[Simion Cozmescu]

Ion da Coza...mulţam fain, am mai trecut un hop :)  Deci şi dacă le bălmăjesc , atâta pot atunci, poezia asta chiar mi-a ieşit, alături de altele ...Poezia e o naştere şi copilul primeşte o notă...acum să te apuci să faci operaţii estetice la un făt...eu schimb câte ceva ...aici chiar nu a fost cazul, mulţumesc din nou

[Ion Lazăr da Coza]

D-le Cozmescu, m-ai surprins la maximum, și nu prin fandoseli ieftine, dimpotrivă - un vers extrem de bine cizelat, mesaj generos, melanj între miturile lumii etc. Îmi scot pălăria!

da Coza

[Simion Cozmescu]

Mulţumesc Vasilisa! Da şi mie asta mi se pare reuşită..nu pot scrie tot timpul aşa :)...mai am căderi, dar sper să cresc pe ansamblu

[Vasilisia Lazăr]

Foooarte frumos, domnule Cozmescu! O poezie de dragoste superbă!

desprindem bucăţi din marmura timpului

părul ţi se desface în aurore

[Simion Cozmescu]

Mulţam fain Sofia, mai adaug o clipă plăcută ....

[Sofia Sincă]

Superb! Impresionant la maxim. Metafore extrem de fascinante fluidizează trăirile înlănţuite, zborul în şi spre lumină, între zenit şi nadir. Atmosfera creată în poezie manifestă un interes deosebit spre nuanţe de lumină, dar înfăţişează pregnant starea sufletească de bucurie în călătoria celor doi îndrăgostiţi în spaţiul cosmic, atenţi şi la ceea ce se întâmplă pe pământ.

Mi-a plăcut în mod deosebit. Felicitări!

Sofy