lasă noaptea asta...

[gina zaharia]

lasă noaptea asta las-o să plece

nu vezi că respiră ca o căprioară pierdută în troiene

are un ochi negru și unul albastru

poate se va rătăci în somn

ori lasă-mi-o la un colț de stradă

se va întoarce negreșit  

 

mâine dimineață te voi trezi să bem o cafea la nisip

cu soarele pe umăr

vom învăța marea să cânte

să plângă

să râdă

să danseze

să ceară

știu în adâncuri un pian și trandafiri acvatici

legenda spune că sunt iubiri înecate de dor

să le dezlegăm lanțurile

 

peste câteva zile va fi potop

vom înota prin apă vie unul în pieptul celuilalt

vom îmbrăca fulgere în cămăși noi le vom hrăni cu silabe sălbatice

iar noaptea asta

noaptea asta se va furișa după orașul

ars de lumină

[gina zaharia]

Wow, draga mea Sofy, și mie mi-era dor de cuvintele tale! Doar știi că poezia mea îmi seamănă :))

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! Am auzit că silabele sălbatice fac fulgerele mai prietenoase :))

Drag,

[Sofia Sincă]

Mi-e dor mereu de poezia ta, romantică, uneori apăsătoare, alteori exuberantă, criptată sau deschisă ca o carte în lumină, dar întotdeauna scânteietoare, caldă și fremătătoare.

[Valeria Merca]

''vom îmbrăca fulgere în cămăși noi le vom hrăni cu silabe sălbatice''

Încântător popasul!

[gina zaharia]

Ce ochi magic, da Coza!

Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

pierdură > pierdută  

În v5, sau > ori - ar avea altă sonoritate.

Romantism de gală și imagini așișderea. 

da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana! De câte ori închid ochii mai văd câte ceva :))

[Ana Ardeleanu]

"lasă noaptea asta las-o să plece/ nu vezi că respiră ca o căprioară..." Frumos!