la plug

[Dinca Valerian]

lipit de palmele bunicului plugul dezleagă în câmp
un ștergar cu pliuri drepte
fară zgomot
aburii pământului răsucesc
lumina strălucind inegală a cerului marin
în brazde sălbatice

la capătul locului bunicul întoarce caii
izvoare negre se desfac în urmă
pașii iscodesc reavănul plugului scufundați în speranțe
picuri scăpați de pe fruntea lui obosită
se înfig în brazdă ca o cruce
grei
zâmbește bunicul pe sub mustața decolorată de păpădie
un strop de sânge îl împodobește în palmă

mulțumit de cum a ieșit arătura
cade în odihnă pe-o umbră de măgura 
privește de sus așternută lucrarea
rânduri solemne și drepte ca turla unei biserici
trage pălăria în umbra ochilor și fluieră
un cântec inventat de el pentru liniștea cailor

copleșit de timp visează mirosul de iasomie
cred că pot să te ajut
zice boaba de porumb încolțită-n  gândul său

înainte de a intra în suflet viața mai mult ne atinge
ziua câteodată are căutăturile ei sălbatice
îngroapă-mă aici împreună cu jumătatea sufletului tău

[gina zaharia]

Tabloul cu imaginea bunicului e demn de galeriile autentice. Am trecut prin câteva episoade și sunt impresionată de saltul făcut. Concluzia: un condei(er) sigur!