paznicii împart cărțile un fulger răsucește jocul
lupii adâncurilor gonesc spre lumină
ce sus e trenul de noapte ce sus
și plin de păianjeni
cântecul acesta se frânge de maluri
bemolii se țin după alai
o umbră își pune mâna la ochi
în curând vor trece cocorii spre nord
vor bara toate potecile verzi un fel de pact pentru o zi-două
cu peșterile nimănui
plouă cu licurici fără număr
nemurirea se reazemă de zid apoi întoarce capul
mâine va fi iar lună plină
se zăresc orașe noi într-un murmur sec
ce rost au flamurile când toate au scări sub pământ
enigmele roditoare au plecat
în țara lutului
acrobații aruncă văzduhul în frunze
la cota zero
dirijorul de piatră învață (s)căderea din mers
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Camelia! Încă se mai aude acel ecou-bemol...
Corina, literele s-au arătat mai negre ca niciodată... Mulțumesc!
Superb! Felicitări!
Trist... Trist, dar minunat scris! Drag!
Da, Iris, tăcerile își fac rondul iar iulie nu le preferă mereu albastre...
Mulțumesc, draga mea!
Angy, lacrima ta a picurat umbra care își pune mâna la ochi (:
Mulțumesc!
Sofy, toate cuvintele mele au împietrit aici, în acest poem. Un văzduh nepăsător dirijează alaiul frunzelor...
Mulțumesc!
Adevărat, Găbița, ce umbre uriașe și-au întins aripile! Veneau din țara lutului, desigur, și nimeni nu le-a putut schimba traiectoria...
Adelaide, inevitabilă (s)căderea de la cota zero (:
Mulțumesc!
Mulțumesc, Ana, un timp cenușiu și-a ales colile pentru acest poem.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE