la cota zero

[gina zaharia]

paznicii împart cărțile un fulger răsucește jocul

lupii adâncurilor gonesc spre lumină

ce sus e trenul de noapte ce sus

și plin de păianjeni

cântecul acesta se frânge de maluri

bemolii se țin după alai

o umbră își pune mâna la ochi

 

în curând vor trece cocorii spre nord

vor bara toate potecile verzi un fel de pact pentru o zi-două

cu peșterile nimănui

plouă cu licurici fără număr

nemurirea se reazemă de zid apoi întoarce capul

mâine va fi iar lună plină

 

se zăresc orașe noi într-un murmur sec

ce rost au flamurile când toate au scări sub pământ

enigmele roditoare au plecat

în țara lutului

acrobații aruncă văzduhul în frunze

la cota zero

dirijorul de piatră învață (s)căderea din mers

[gina zaharia]

Mulțumesc, Camelia! Încă se mai aude acel ecou-bemol...

[gina zaharia]

Corina, literele s-au arătat mai negre ca niciodată... Mulțumesc!

[Camelia Ardelean]

Superb! Felicitări!

[Corina Militaru]

Trist... Trist, dar minunat scris! Drag!

[gina zaharia]

Da, Iris, tăcerile își fac rondul iar iulie nu le preferă mereu albastre...

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Angy, lacrima ta a picurat umbra care își pune mâna la ochi (:

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Sofy, toate cuvintele mele au împietrit aici, în acest poem. Un văzduh nepăsător dirijează alaiul frunzelor...

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Adevărat, Găbița, ce umbre uriașe și-au întins aripile!  Veneau din țara lutului, desigur, și nimeni nu le-a putut schimba traiectoria...

[gina zaharia]

Adelaide, inevitabilă (s)căderea de la cota zero (:

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana, un timp cenușiu și-a ales colile pentru acest poem.