Jurnal de călătorie - de vorbă cu mine

fiecare zi mă renaște așa cum se așează vrăbiile pe gard pun lacăt la poarta gândurilor amintiri însoresc zâmbete ca o rugăciune mai tânără cu un mâine care se face prezent

//sau cine mai știe ce o mai fi

până atunci te sărut mamă și-ți spun sărut mâna suntem atât de departe dar tu știi că ești mereu aproape în sufletul meu

ne este bine aici

dar nu ca atunci când ne întoarcem

acasă culorile sunt atât de vii și aerul atât de proaspăt

pământul se lasă călcat și șterge urmele noastre

ca norii suntem //

umblu desculță

picioarele mele au perne de aer

calc apăsat //

trenurile nu mai respectă orarul nici picioarele nu mai duc pe drumul știut

toate se întâmplă de parcă lumea se vrea de la început (Eva nu avea nicio rivală și Adam se plictisea numărându-și coastele)

de la un timp nu mă mai satur de somn și visele-mi se așează sub pernă numărând fulgii să văd dacă pot face măcar o aripă de înger să atingă lumea aceasta

și o pajiște în care să zburde mieii care nu vor deveni niciodată oi

nu pot învinge timpul dar mă pot bucura de el

Vizualizări: 161

Îmi place

Membri cărora le place: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Martie 30, 2019 la 5:44am: Un prozo-poem cu o mare încărcătură emoțională.

Am citit cu admirație

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Martie 28, 2019 la 8:44pm: :) mulțumesc, Mihaela!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Martie 28, 2019 la 8:43pm: Sofy, departe, tare departe...

mulțumesc frumos, tu ai darul de a descifra frumos și de adânc

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Martie 28, 2019 la 1:48pm: Fiecare generație a avut propriile frământări. Bucurându-se de timpul său, s-a inventat speranța!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Martie 28, 2019 la 9:49am: Uf!Uf! Uf!

Nu cred că poate cineva citi ce ai scris tu aici, fără să lăcrimeze... Asta ai vrut, dragă Mihaela? Dacă da, ai obținut. Te-ai eliberat, cel puțin?

Și totuși mai citesc o dată...

Prozopoem cu afectivitate cutremurată de simțirea celui plecat... Dorul de casă, de locurile părintești aduce forță elementelor compoziționale, punând în ele frenezie și o muzică tristă, copleșitoare.

Și cu toate astea mă despart greu de poem. Fiecare dintre noi, are cel puțin pe cine plecat departe... departe.

Sofi

‹ Înapoi
1
2
Înainte ›

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - scriitor

MIHAI KATIN - scriitor

GRIG SALVAN - scriitor, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.