Jumătate

[Vezi blog]

Am ucis o floare, grădinarul a plâns
în jurul meu se prăbuşise cerul,
zadarnic din rouă mirosul i-am strâns
lângă mine se trezise misterul.

Am fost rău, am fost bun, nu se ştie
ce va fi dacă cerul devine pământ,
umbra ei vreau s-o simt cum mă-mbie
când îmi trec clipele prin cuvânt.

Dimineţile toate sunt triste şi grele
pe o floare-ofilită roua cade-n zadar,
am călcat pe un murmur de stele
şi mi-e sufletul ploaie pe o vatră cu jar.

Cer iertare la flori ce sting pe pământ
nu există lumină să mă judece azi,
jumătate sunt rău, jumătate un sfânt
ce sădeşte o floare în pădurea de brazi.

[Chris]

Tristeţe grea şi frământări la conştientizarea sentimentului de dualitate. Frumos! :))

 

Cer iertare la flori ce sting pe pământ

aici cred că lipseşte un "se"

[Sofia Sincă]

Să oscilezi între bine şi rău... să-ţi faci morală introspectivă... Dacă e la jumătate ai timp să înclini balanţa spre bine. Oricum, socoteală vom da, acolo sus. Cel puţin aşa se spune.

O poezie meditativă scrisă pe vers clasic.

Apreciere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie greoaie. Departe de ceea ce ne-ai obișnuit.

da Coza

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Odată am ucis o vrabie.
Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.

......................................................

Degeaba mi-a spus, degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne.

Asta mi-a venit în minte citind frumoasa d-voastră poezie.