Am ucis o floare, grădinarul a plâns
în jurul meu se prăbuşise cerul,
zadarnic din rouă mirosul i-am strâns
lângă mine se trezise misterul.
Am fost rău, am fost bun, nu se ştie
ce va fi dacă cerul devine pământ,
umbra ei vreau s-o simt cum mă-mbie
când îmi trec clipele prin cuvânt.
Dimineţile toate sunt triste şi grele
pe o floare-ofilită roua cade-n zadar,
am călcat pe un murmur de stele
şi mi-e sufletul ploaie pe o vatră cu jar.
Cer iertare la flori ce sting pe pământ
nu există lumină să mă judece azi,
jumătate sunt rău, jumătate un sfânt
ce sădeşte o floare în pădurea de brazi.
Adaugă un comentariu
Tristeţe grea şi frământări la conştientizarea sentimentului de dualitate. Frumos! :))
Cer iertare la flori ce sting pe pământ
aici cred că lipseşte un "se"
Să oscilezi între bine şi rău... să-ţi faci morală introspectivă... Dacă e la jumătate ai timp să înclini balanţa spre bine. Oricum, socoteală vom da, acolo sus. Cel puţin aşa se spune.
O poezie meditativă scrisă pe vers clasic.
Apreciere, Sofy!
O poezie greoaie. Departe de ceea ce ne-ai obișnuit.
da Coza
Odată am ucis o vrabie.
Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
......................................................
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne.
Asta mi-a venit în minte citind frumoasa d-voastră poezie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE