Iubire lacustră

[Vasilisia Lazăr]

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline, 
Şi albe flori de apă în cercuri se desfac, 
E-o vreme ce miroase a mine şi a tine, 
Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.

 

În târgul plin de vise şi umbre androgine, 
Prin care trec alene trăsurile de ceaţă, 
Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine, 
Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.

 

Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori 
Şi toamne cad milenii, în transă, peste noi. 
Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori, 
Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.

[Vasilisia Lazăr]

Cât de frumos, domnule Bedrule! Dacă ar fi fost făcut acest comentariu înainte de a publica... mai cu seamă că mai apare „gutuia” și într-o altă poezie a mea...

Încântare!

[Vasilisia Lazăr]

Încântarea e de partea mea, Ionică. :)

[Vasilisia Lazăr]

Mirela, excelent acest comentariu poetic! Mulțumesc din inimă!

[Vasilisia Lazăr]

Ana, și eu îți mulțumesc pentru cuvântul lăsat.

[Vasilisia Lazăr]

Încântată de frumosul comentariu, Valeria. Cu drag,

[Vasilisia Lazăr]

Laura, mă bucur dacă a plăcut. Drag de popasul tău,

[Rădița Răpeanu]

"Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,
Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,
E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,
Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac."

Vreau doar să-ți mulțumesc! Rădița, mă-nclin

[Taci(tu)!]

Frumos, Vasilisia! Te felicit! :) 

E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,

Cu-aroma verii strânsă în florile de mac... 

[Ion Lazăr da Coza]

Dublă încântare!

da Coza

[Ana Ardeleanu]

Mulţumim pentru darul făcut!