Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,
Şi albe flori de apă în cercuri se desfac,
E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,
Cu-aromă de gutuie şi plânset de copac.
În târgul plin de vise şi umbre androgine,
Prin care trec alene trăsurile de ceaţă,
Suntem albaştri fluturi, în mândre pelerine,
Cu aripile grele şi inimi mari de gheaţă.
Se ofilesc în suflet parfumuri de bujori
Şi toamne cad milenii, în transă, peste noi.
Lacustru ochi de sare, în sfâşieri de nori,
Ne spală de iubire, cu reci şi triste ploi.
Adaugă un comentariu
Cât de frumos, domnule Bedrule! Dacă ar fi fost făcut acest comentariu înainte de a publica... mai cu seamă că mai apare „gutuia” și într-o altă poezie a mea...
Încântare!
Încântarea e de partea mea, Ionică. :)
Mirela, excelent acest comentariu poetic! Mulțumesc din inimă!
Ana, și eu îți mulțumesc pentru cuvântul lăsat.
Încântată de frumosul comentariu, Valeria. Cu drag,
Laura, mă bucur dacă a plăcut. Drag de popasul tău,
Frumos, Vasilisia! Te felicit! :)
E-o vreme ce miroase a mine şi a tine,
Cu-aroma verii strânsă în florile de mac...
Dublă încântare!
da Coza
Mulţumim pentru darul făcut!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE