nu-mi strivi iubirea
lasă-mi inima să respire
dincolo de gratiile impuse privirii
să pot urca cu siguranţă preaplinul
pe scara zilnică ce o măsor
cu răbdare
să adaug încă un vers poemului
pe care îl scriu cu viaţa
vino aproape să te cuprind
în suflet
să-ţi dăruiesc literele
ce mă compun
pentru a mă putea
scrie pe raftul inimii
printre degetele
ce ating infinitul
Adaugă un comentariu
Mi-a plăcut partea de final a poeziei.
Am citit cu plăcere.
Prea convențional.
da Coza
Povestit, explicativ, enunțiativ, prea multe substantive articulate. Într-un poem așa mic nu-ți poți permite astfel de chestii... Dar tu știi asta.
gratile - gratiile
Semnul meu,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE