Incompatibilități (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr]

Sentimentele noastre –

Nişte plicuri îngălbenite,

Mirosind uşor a levănţică,

Roase pe la colţuri,

Cu timbre devalorizate,

Aruncate în cutii poştale,

Abandonate.

 

Mai nou,

Ele au devenit SMS-uri

Şoldite,

Fără diacritice,

Trimise în reţele

Adesea

Necompatibile.

foto: autorul

[Mihaela Popa]

o analiză profundă ca de fiecare dată

şi da, tuturor ne lipseşte dragul da Coza!

[Vasilisia Lazăr]

Vă mulțumesc, dragii mei! Amintire vie dragului nostru Ionică.

[Valeria Merca]

Preocupat (și) de degradarea sentimentelor, a tot ce este/ ar trebui să fie uman! 

Admirație infinită!

[gabriel cristea]

Remarcabilă antiteza...

[Ana Cîmpeanu]

Câtă dreptate avea, dragul de el! O lume mercantilă și artificială șterge frumusețea și esența vieții și a relațiilor interumane! Măcar noi știm gustul vieții adevărate, dar cei ce vin după noi sunt spirite amputate! 

[Sofia Sincă]

O marcă ironică, inspirație modernă la adresa sentimentelor, prinse în mod inteligent de către Ionică al nostru.

Mereu cu admirație și dor nemărginit pentru el!

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Exact, Adina! Se pare că superficialitatea reprezintă maladia societății contemporane și nu numai când e vorba de sentimente, ci în general. Din lipsă de timp, încercăm să simplificăm totul, nu mai avem vreme de profunzimi. Mare greșeală.

Și daaa, Ion ne lipsește tuturor. :((( Mulțumesc, draga mea!

[Adina Speranta]

Precum tot ce este astăzi, lipsit de esență, de fior. Plicurile îngălbenite, sentimentele de altădată, mai există? Ce raport trist între trecut și prezent e realizat în acest poem. Mi-e dor de tine, Ioane!