în murmurul zilei

[gina zaharia]

abia când zorii m-au bătut pe umăr

am văzut cămașa mea ruptă

de gânduri

dacă o peticesc

culori șterse

mă vor urmări toată viața

dacă o arunc

o vor sfâșia corbii

dacă o dezbrac mă voi dezbrăca de mine

ca de copilăria din șotronul

cu umbre

ca de ziua în care m-ai învățat să vâslesc

spre inima oceanului

 

iată

ușile de astăzi dau direct în grădina imperială

cafeaua s-a așezat lângă un trandafir

și nu scoate o vorbă

pe aleea principală trece o garnizoană de vise

din ceașca cerului vin picături

albastre

și te ghicesc în murmurul zilei

[gina zaharia]

Sofi, mi le desenez ca să pot pătrunde în ele :)))

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

TACITUL , mulțumesc! Bine ai (re)venit la o cafea!

[gina zaharia]

Lisia, până acum văd că nu m-au părăsit. Oi fi eu mai norocoasă? :)))

Mulțumesc, draga mea!

[Sofia Sincă]

O dimineață romantică la cafea, cu poeta ce ar dori să ignore clipe ce-o afectează, ca pe o cămașă veche, ruptă și să trăiască doar bucuriile vieţii, cu picături albastre.

Știi să faci dimineți senine, calme și romantice.

Îți mulțumim!

Sofi

[Taci(tu)!]

     Cum să nu te lași atins pe umăr de „murmurul zorilor”, atâta timp cât, pe noptiera virtuală, te așteaptă metafore, sub aburi de cafea. 

     Felicitări, Gina Zaharia! 

[Vasilisia Lazăr]

Păstrează cămașa, și gândurile, și visele, și... pe el. Ale tale sunt toate. Minunat!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!  Fiindcă la fereastra mea stă trandafirul... răsădit de mine :)))

[Valeria Merca]

Ca-ntotdeauna, imaginativ, sensibil, expresiv!

Am citit cu drag.

[gina zaharia]

Da, Ana, viața ca o cămașă ruptă! Și ca o mângâiere, în fiecare dimineață putem ghici în cafea culoarea ochilor acelei zile. Mulțumesc! 

[Ana Cîmpeanu]

Imaginație jucăușă, plăcută, fermecătoare! Viața ca o cămașă ruptă! Comparații inedite, metafore fine. Din ceașca cerului vin cam multe picături albastre, dar e de bine! Foarte frumos!