Iarna își asmute stihiile

[giurgiu maria]

Crăiasa albă, cu fluturi de argint în plete
și diademă de țurțuri și ametiste,
suflând în fluierul fermecat și-a adunat oaste,
stihiile iernii și pe uriașul Gerilă
și a dat aprige porunci, fără milă:
să se împletească hamuri din raze de lună,
să înhame telegari Crivățul la carul regal,
lupii cu coamele viscolite și colți din cristal,
să aștearnă pârtie cu nămeți vifornițele,
să se poleiască văzduhul cu salbe de chiciură,
copacii, casele, oglinzile apelor,ulițele
orașele și tot ce mișcă Gerilă
să le încremenească. Să înflorească florile
iernii la geamuri, cristalul să-mbrace ramurile,
să cearnă norii fluturi de ger, până răsar zorile.
Pe la margini de codru asediază năluci haitele
lipite de umbrele nopții, știmele
cu urletele Crivățului țin isonul,
trezind fiorii, urletul lupilor
tulbură limpezimile lunii,
Înghețând sângele spiritelor
cu glasul terorii, sălbăticiuni
se topesc în întunecimea văgăunilor,
Dintre ramuri întregesc corul lupilor
huhurezii și bufnițele, păcurarii
își scutură cojoacele dând ocol stânii
își înhață bâtele și asmut câinii,
Se zgribulesc înfricoșate spiritele,
jocul flăcărilor veghează căminele
În nopțile geroase gonesc stihiile
laolaltă, spaima, gerul și haitele.

[Ion Lazăr da Coza]

Probabil că ai vrut să fie un pastel... Fă-l măcar în stil clasic...

Subscriu în totalitate părerilor Sofiei, și mai adaug: unde sunt figurile de stil?

da Coza

[Sofia Sincă]

Un text descriptiv, luuung și care nu are decât un singur punct. Nu înțeleg rostul virgulei, dacă se pune în cuvântul următor, la începutul lui, majusculă.

Același stil, stufos, lung, deșirat în care nu spui mare lucru. Ai descris doar o iarnă obișnuită, fără nimic spectaculos.

Mai este drum lungă până la poezie. Nu ai modificat nimic la prima până acum.

Sofy