Şi a trecut Decembre

[Iordachescu Dragos Nicolae]

În oglindirea clipei din veacul cunoscut,

iubind în nefiinţă o patimă învinsă,

un nevăzut serafic din lacrimi prefăcut

plângea o lună pală ca o 'nstelare-aprinsă.

 

Pictură de mărgeanuri ce-n ape luneca,

durută 'nchipuire din fetumuri desprinsă

în curcubeu de roze clepsidre fereca...

halou pe trupul nopţii aridă, necuprinsă.

 

Din unde rătăcite în ningeri de cuvânt,

în visu-i de fecioară, în albul de tăciune

se întrupa aievea în ţar'na de pământ

o Naştere Divină în lumea de cărbune.

...

 

În sihăstrii de timpuri, în fulguiri ce ard,

în mângâierea ceţii cu mâna-i de mistere,

iubirile de taină în lira unui bard

au adormit colinde-n fantasme de durere.

 

Şi a trecut Decembre... şi au tăcut tăceri...

cu ningeri în cerdacuri ce anotimpul stinge;

Sfârşit de Începuturi pierdut în nicăieri -

povestea răstignirii ce moartea va învinge.

 

Şi a trecut Decembre... durutele dureri...

şi-n albe orizonturi doar timpul se opreşte;

şi naşte Mântuirea în tragicul de  ieri,

în oglindirea clipei ce visul adânceşte.

 

Şi a trecut Decembre... şi au durut tăceri...

[Ion Lazăr da Coza]

Rămâi înșelat. Nu ești primul și, sper, nici ultimul...

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Problema cu ţar'nă v-am explicat-o mai jos... era vorba de o figură de stil numită sincopă. Nu are rost să mă repet. Încheierea comentariului vă aparţine. Îmi permit să nu comentez, domnule da Coza!

Credeam că schimbul de păreri nu depăşeşte un anume prag. Se vede că m-am înşelat!

[Ion Lazăr da Coza]

Deloc! Dacă în dicționare scrie țarnă de ce să scriem țar'nă? Îți spun eu: ca să bășim flatulențe!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mă interpretaţi greşit, domnule da Coza. Nu sunt un om orgolios... doar că îmi pot susţine părerile. Caut în ceea ce citesc nu pionezele... ci ceea ce a vrut să exprime autorul, aşa cum îl înţeleg eu. O altă abordare mi se pare a fi tendenţioasă... şi, sincer să fiu, nu sunt o persoană tendenţioasă în interpretări. Chiar mă muncesc cu textele în cauză... asta nu înseamnă că nu aud ceea ce mi se spune.

Cât despre Dumnezeu... este cum spuneţi dumneavoastră! Personal cred că toţi suntem la mila Lui!

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucur pentru exacerbatul tău orgoliu. Dragoșe...

Dumnezeu cu mila!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Stimată doamnă da Coza,

Vă mai pot da exemple de folosirea pleonasmului... dar nu o voi face!

Aceasta este părerea dumneavoastră pe care o respect... eu prefer să rămân cu a mea. Oricum ar fi acest schimb de idei este benefic pentru toată lumea. L-am dat pe Eminescu ca exemplu fiindu-mi la îndemână.

Vă mulţumesc de trecere şi comentariu chiar dacă sunt păreri divergente!

Consideraţie,

[Vasilisia Lazăr]

Dacă Eminescu a făcut acest pleonasm (unii spun că intenționat, nu avem de unde ști), asta nu înseamnă că e permis pleonasmul în poezie. :) Chiar și țarină de pământ tot pleonasm este, fiindcă atunci când spunem țarină întotdeauna ne gândim la o bucată de pământ cultivat, la un ogor.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Elena,

Îţi mulţumesc dacă m-ai citit. Mă ierţi... nu am înţeles restul comentariului! Care titani? De ce doar ca spectator? Mă rog... dacă vrei, probabil că îmi vei explica!

Şi eu îţi doresc sărbători fericite! La mulţi ani!

[Elena Şerban]

intre timp te-am citit si m-am gandit, locul meu nu aici printre titani, poate doar ca spectator, sa raman acolo unde stau "si altii", iti multumesc pentru tot ceea ce esti si iti urez la multi ani!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Domnule da Coza,

ţar'nă - ţarină... am suplinit i-ul... se numeşte sincopă (figură de stil la nivelul literelor) şi constă în eliminarea unui sunet sau grup de sunete în interiorul unor cuvinte. În acest caz cuvântul ţarină (trei silabe) l-am transformat în ţar'nă (două silabe)... aşa am păstrat măsura versului.

Ştiţi foarte bine că în mesajul poetic se poate folosi şi pleonasmul. De exemplu:

Cobori în jos, luceafăr blând...

Mă bucur dacă aţi găsit ceva de apreciat la textul meu. Vă mulţumesc şi vă mai aştept!

Consideraţie,