Hai, Salut! (monorime în TOT IO)

Hai, Salut! Te știu demult!

Claudine cu amanta

Sincer, ți-o întorc cu șut

Nu de alta, așa-i soarta!

Ce zici de-o motocicletă?

Nașparlie, și-o brichetă...

Ce zici de un om nebun?

Care sună taciturn...

Ce zici de o incultură?

Care-ți zace în trăsură...

Ce zici de amanta ta?

Crezi c-o pui la ușa mea?

CE SĂ FAC EU, BRE, CU EA?

Ești ca soarele pe cer

Vrei să strălucești întruna

De-ți arăt oglinda mea

Te mănâncă văgăuna

Tu ești mare, n-am ce zice

Dar mic în așezămant

Te-ai pornit să mă ataci

Fără să știi cine sunt

Ești iluminat se zice

Să vedem și până când

Dacă tot eu sunt aice...

O să luminezi... plăpând...

Vizualizări: 105

Îmi place

Membri cărora le place: 1

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Noiembrie 30, 2019 la 8:26pm: semn de popas

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Noiembrie 24, 2019 la 5:58pm: întruna - vezi DEX

da Coza

Comentariu publicat de Ana C. Ronescu pe Noiembrie 24, 2019 la 2:59am: Doamnă Bățmîndru Lucia, am citit ultimele dumneavoastră postări cu multă atenție și, totodată, plăcere. Consider legitimă invitația exprimată de dvs în comentarii, la păreri și critici constructive, de aceea voi încerca, mai jos, o minimă analiză de amator în ale literaturii (am publicat o singură poezie, cu mult, mult timp în urmă în revista Arici Pogonici). În speranța că nu vă deranjează diletantismul, fie el și asumat, voi trece la viziunea mea asupra poemului dvs.

Pornind de la titlu, cititorul pare să fie avizat că nimic nu e ce pare a fi; doar odată cu ultimele puncte de suspensie se poate spune că acesta (cititorul) va fi descusut întreaga țesătură ideatică, întrepătrunderea măiastră a celor două neologisme cu multitudinea de expresii neaoșe, din popor. Mi-a dat mult de furcă, recunosc, substantivul „Claudine”, încercînd să ghicesc - acesta e meritul autoarei, de a sugera interpretări - dacă e un nume propriu (seamănă mult cu mult mai vulgarul „Claudiule”, dar înclin să cred, totuși că e un substantiv comun, chiar dacă nu figurează în dex. Din dorința de a elucida misterul, am insistat pe wikipedia și... iată ce am găsit:

„Claudine - proteine din zona de ocluzie (sau „joncțiunea strânsă”) între celulele epiteliale și cele endoteliale care, împreună cu ocludinele , permit formarea de bariere paracelulare și pori care determină permeabilitatea joncțiunii”.

Am spus „elucida”?! De fapt am sporit acest mister, pentru că două versuri mai jos, implicarea destinului implacabil pe traiectoria șutului administrat claudinelor sau amantei lor (aici, recunosc, mai am de studiat, nu mi-e prea clar), face ca o întreagă simfonie de presupuneri și suprapuneri să învăluie imaginația cititorului.

Procedeele stilistice sunt, de asemenea, ingenioase, de un lirism abscons (ultimul cuvânt nu știu ce înseamnă, dar am auzit că dă bine în orice studiu literar): motocicletă nașparlie, nebunul care sună taciturn, dar, mai ales călătoria inculturii cu trăsura, chiar așa, suferindă (eu cred că se preface!), cu scopul precis de a ajunge la ușa poetei, mi se pare, de departe, miezul, filozofia întregului poem. Reușește ea (incultura) să se strecoare? Are ea uneltele necesare în trăsură sau complici în interior? Din păcate, în prima strofă aceste enigme rămân nedezlegate, iar cea de-a doua nu poate fi tratată exhaustiv la această oră târzie. Promit să revin.

Acesta este un pamflet. Fiind autoare de parodii și epigrame, sunt convinsă că aveți simțul umorului și veți trata acest text ca atare. :)

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Noiembrie 23, 2019 la 6:42pm: Stimată doamnă Batmindru Lucia, nu aţi înţeles ce am vrut să spun. Repet, mă ocup de puţin timp cu literatura după 40 de ani numai de matematică. N-am înţeles de ce persiflaţi site-ul întrebându-vă dacă e site cultural.

Vă răspund numai la întrebarea de baraj, că mai sus nu am înţeles nimic.

E bine că sunt persoane care nu au nicio şcoală. Este în trend. Dar dacă scriu bine (m-aş mira chiar fără nicio şcoală) îi voi citi cu plăcere chiar stând pe spate cum sugeraţi.

Comentariu publicat de Batmindru Lucia pe Noiembrie 23, 2019 la 4:41pm: Și aici, d-lui Bidulescu Constantin , e foarte bine că știți matematică, doar că e un site cultural... sau mă înșel eu? Și eu sunt economist cu diplomă, dar nu cred că ajută să menționezi nici diplomele unor persoane care se fixează pe niște idei care nu duc la nimic bun, în final. E doar o părere. Nu am venit aici ca să critic. Am analizat (nu succint, ce-i drept) felul în care mă abordați și nu cred că ați vrea părerea mea (în ceea ce privește ce abordați defapt). Mare grijă la propria personalitate! Îmi place să dezvolt idei simple, uneori complicate. Mi-ar fi plăcut să văd un feedback constructiv, iar critica să fie la subiect, nu generalistă care să ducă la niște idei preconcepute.

Întrebare de baraj:

Cum ați aborda o persoană care vrea să facă primii pași în literatură, în a scrie ceva, orice (poezie, proză)? Ce facem cu oamenii care nu au nicio școală, dar au talent atat cat să vă dea pe spate?!

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 20, 2019 la 7:47pm: Semn de lectură.

Comentariu publicat de Batmindru Lucia pe Noiembrie 20, 2019 la 12:34pm: D-le Bidulescu Constantin, şi eu luat o diplomă în 2014, "Premiul muzeului literaturii", la Bojdeuca lui Ion Creangă, din Iaşi. Mai am o diplomă pentru epigramă şi alta pentru pictură, la concursul "Dor de Dor" susţinut de d-nul Marin Toma. Menţionez că în toate sunt un autodidact şi analizez foarte bine orice comentariu. Poate a fost o glumă nesarată, dar dacă nu mai vreţi să comentaţi la postările mele, nu-i nicio problemă.

Comentariu publicat de Bidulescu Constantin pe Noiembrie 20, 2019 la 11:14am: „Mulțumesc! O seară frumoasă,” Asta sună ca şi cum, scrieţi voi că eu tot ce ştiu am să fac! Am observat că nimic nu se schimbă după ce se exprimă câteva observaţii. De altfel nici nu sunt obligatorii, dar totuşi...

„Vă mulțumesc pentru comentarii. O să trec să citesc ce-ați scris și dvs.” îmi răspundeţi şi mie. Părerea mea este că dacă apreciezi un tablou, nu trebuie neapărat să fii pictor, dacă apreciezi un film nu trebuie să fii regizor, dacă apreciezi şi comentezi o poezie nu trebuie să fii poet (cu toate că am obţinut şi eu câteva premii la poezie după şase ani de literatură şi 40 de ani numai de matematică).

La cât de bine vă autoapreciaţi promit să nu mai scriu părerea mea. Vă urez succes!

Comentariu publicat de Batmindru Lucia pe Noiembrie 19, 2019 la 11:17pm: Mulțumesc!

O seară frumoasă. d-na Sofia Sincă!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 19, 2019 la 11:20am: Nu știu unde merg astfel de monorime, cum le zici tu... Nu sunt nici mono și nici nu rimează.

Ai la îndemână DEX-ul, în partea dreaptă a site-ului.

MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o strofă sau poem. – Din fr. monorime.

Prin urmare nu e nimic valabil. E o limbă păsărească, fără nici un înțeles literar.

Semn de trecere.

Sofi