Sub pana unui ochi de vânt
își plânge frunza ruginie
al crengii port și-un ultim gând,
povestea care dă să-i fie
nădejdea vie... într-o zi de mai
(de mai hai), va încolți din nou
pe aceeași creangă, în alt strai,
cu verdele ieșit din ou,
în pomul vieții-,n cuib de rai!
Hai,mai hai!
Adaugă un comentariu
vers plăcut, ludic
Vers sprințar... dor de renaștere... place.
da Coza
Mtunesc Valeria!
Mulțumiri pt popas!
Aşa, mai da!
"va încolţii" cu un singur "i"
Frumos, expresiv.
Sofi
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE