Furnica şi cocoşul (fabulă)

[Camelia Ardelean]

O furnicuţă din Ardeal,

Pierdută de-ale ei surate,

Când coborau de pe un deal,

Cărând un sâmbure în spate,

 

Îmbujorată de efort

Şi cu răbdarea „şifonată”,

Pătrunse fără paşaport

Pe lângă-o poartă de poiată.

 

Un cocoşel mai nevricos

O-ntâmpină c-o mutră rece

Sub penele-i de abanos,

Şi-o invită grăbit să plece:

 

- N-ai ce să te perinzi pe-aici,

În ăst locaş de lume bună;

Găseşte-ţi casă de chirpici,

Că eşti, parol, inoportună!

 

Înscrisuri ioc, de bani nu zic,

Nu-s obligat să fiu amabil,

Că nici măcar nu ţi-s amic;

De rostul tău nu-s responsabil!

 

- Puteai să fii mai cavaler,

Nu un mojic, cumetre dragă!

Te lăfăi ici ca un boier,

Iar eu aproape-s fără vlagă!

 

N-ai nicio milă de creştin,

Degeaba-ţi etalezi cu fală,

În adăpostul arhiplin,

Îmbrăcămintea cea de gală!

 

Te ploconeşti l-al tău stăpân,

Să-ţi dea o porţie de hrană,

Pe când eu slobodă rămân

Şi mie însămi suverană.

 

- Ia fii atentă cum vorbeşti,

Caricatură de insectă,

Nu am nevoie de poveşti,

De la o gâză imperfectă!

 

Sunt posesorul absolut

De orătănii, în ogradă;

Am multe treburi de făcut,

Nu-i vreme de şezut la sfadă!

 

Te crezi cumva de rangul meu?

Eşti doar o slugă amărâtă!

Nu te-aş lăsa nici în antreu,

Fi’ndcă eşti cârnă şi urâtă!

Îi ripostă contrariat

Şi fără veste împănatul,

Plimbându-se ca apucat,

Subit, de-a lungul şi de-a latul.

 

Pe când se ciondăneau aşa,

Stăpânul se ivi pe uşă,

Ţinând cuţitul la curea

Şi-n mâna stângă-o găletuşă.

 

Roti privirea peste tot,

Cu o expresie botoasă,

Apoi se dete lângă-un ciot,

În dreptul gurii c-o grimasă:

 

„Cocoşul ăsta e moşneag,

Îl am de-un an şi înc-o vară;

Din fericire nu-i beteag,

Mi-ar fi de haznă în cămară.”

 

Şi după ce se chibzui

De care parte să-l apuce,

Îndată îl abţigui,

Pe tăietorul din răscruce.

 

Cine se crede, făr’ motiv,

În curtea altuia, patronul,

Îşi poate pierde abuziv

Şi căpăţâna, nu doar  „tronul”!

[Ion Lazăr da Coza]

Rămân la părerea că aceste texte (plăcute, în fond) sunt poezii moralizatoare, pentru copii.

da Coza

[Nikol MerBreM]

Pot să ţin cu furnica :)? Dar să iertăm şi cocoşul, o fi fost doar puţin mai necopt :)! Felicitări, nu cred că e uşor de scris!

Nikol

[Sofia Sincă]

Bravo! Bună! Fabulă get-beget, bine scrisă, moralizatoare, distractivă și apetisantă... :))

Felicitări!