fotografie de arhivă

[gina zaharia]

aceasta este o imagine de arhivă
mi-a zis mama
șoptindu-i numele
o singură dată a trecut prin satul nostru
cu fotograful după el
îmi amintesc că era noroi până la genunchi
avea bocanci noi
și m-a ajutat să scot apă de la fântâna din deal
mai târziu mi-a spus că vrea să prindă apusul
deasupra munților

eh a obosit de mult
iar fântâna s-a surpat de inimă rea
de câte ori m-am dus acolo cu dealul după mine
se făcea seară
apoi m-am trezit și eu într-o fotografie
n-am avut timp să mă pregătesc
dar cred că m-a surprins o lumină albastră
nu știu dacă era luni ori duminică
dar știu că amândoi te-am iubit

(în amintirea părinților mei, cu drag)

[gabriel cristea]

Minunat!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie de arhivă. Minunat totul. Reverență!

[Valeria Merca]

Ingenios, încântător! Albastrul („lumină albastră”) mereu prezent în poezia ta!

Cu plăcerea lecturii!

[Nădejde Angelina]

Plecăciune, poeto! Părinții tăi, de acolo din ceruri te veghează mereu și sunt tare mândri de tine.

[Sofia Sincă]

Strălucită aducere aminte, omagiu, până la urmă. Expresiv și ingenios, fiecare frază se referă la apusul părinților, amestecat cu meleagurile după care tu duci atâta dor și ai vorbit mult despre ele. O imagine virtuală de arhivă cu părinții.

Tu știi să faci din orice poezie.

Cu deosebita plăcere a textului,

Sofi

[Dinca Valerian]

Frumos! Adanca plecaciune tie si parintilor tai.