Floarea de cais

[Mariana Suciu]

 Pe tâmplă, înmiresmat, un semn că mai exist
 când buzele-ţi mi-ating tăcutul gând rămâne;
 rătăcitoarea şoaptă mă doare înfiorând
 tăceri sculptate-n clipe cu mângâieri divine.

 Apusul e în paşi ademeniţi cu-ntoarceri,
 la hanul vechi din suflet e veşnicul popas
 al celor ce hotare le curg de-un veac prin sânge,
 limanuri nevăzute ce-atinse-s doar c-un pas.

 În armonii sclipirea şiragului de gânduri
 împrăştia-va dorul în vers simţit de doi,
 în braţe-mi curge darul nescriselor poeme
 iar pe obraz mi-e viaţa, în ochi furtuni şi ploi.

 În ziua când din lacrimi va înflori ninsoarea
 din stranii măşti căzute, un chip păşind din vis
 va întregi din albe cioburi, destine nesupuse,
 blândeţea întruchipată în floarea de cais.

[Nădejde Angelina]

Frumos, frumos! Mi-a plăcut mult! Ai înflorit în poezie!

[Sofia Sincă]

 O poezie mai puţin cursivă din cauza sintagmelor mult alambicate. Strofa a doua suferă şi la ritm în primul şi al treilea vers.

Apusul e în paşii iradiind cu-ntoarceri, - atâţea de iii... într-un singur vers.

Îmi place mult ultima strofă.

Per total e bine dar putea fi excepţional cu puţină atenţie.

Sofy

[Mariana Suciu]

Vă mulţumesc din suflet d-na Mihaela.

[Mariana Suciu]

Mă bucură aprecierea d-voastră d-na Iris Marinov. Vă mulţumesc, cu drag.

[Mihaela Roxana Boboc]

Frumoase versuri! Rime melodioase!

În ultima strofă: corect va înflori.