câteodată susurul ierbii
îl simt adânc
acolo
unde realitatea şi visul
îşi strecoară printre gene fiorul
dânsul felinic îşi coboară ritmul
în gleznele dragostei
răbdarea curge în sângele-aşteptării
până jos în calcâie
acolo
unde roua şi stelele se unesc sub tălpile goale
într-o solemnă tăcere, pe altarul palmelor
câteodată
îl simt tremurat în simfonia ochilor mei
în foşnetul atingerii tale
acolo
unde nimeni nu umbreşte culorile stropilor de rouă
o şoapta de foc lăsat-am ca pe un rug aprins să ardă
în susurul ierbii
Adaugă un comentariu
Mulţumesc tuturor pentru citire, corectare,însemn,aprecieri , dar mai ales,pentru simţirea fiorului verde valsând printre zefiri ! Cu sinceritate si drag...
Semn de lectură.
da Coza
Vrăjit fiorul susurului tău, natura provocată de verde trimite beţii parfumate printre zefiri. Dar, susţin ce spune doamna Lazăr, ce e mult se numeşte abuz.
Oricum poezia mi-a plăcut mult!
Sofy
E frumos fiorul tău, Lavinia, dar atenție: susurul ierbii apare de trei ori, de al doilea te poți lipsi, pe ultimul îl poți sugera doar.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE