fidul

[Veronica P. L.]

ieri un fid şi cu o fidă
ghemuiţi sub o firidă
chicotind pe-un singur glas
şi-au jurat credinţă-un ceas

când i-a auzit vecinu'
care tocmai făcea plinu'
de tomate şi de toamne
s-a crucit la Doamne-Doamne
ce e aia fid şi fidă
nu cumva e vreo floridă
care-nvârte-o farfurie
tot spre soare să mai fie?

nu un fid lângă o fidă
nu-i nici floare nici omidă
e un fel de ghem culoare
care numa-n toamnă-apare
pe sub pomii de castan
îl vedem odată-n an
şi luceşte maroniu

merci Doamne acum ştiu
a zis bucuros vecinu'
care terminase plinu'
faci din el castane coapte
bucurie iarna-n noapte

fiduleț şi fidulica
un nimic şi o nimica
pentru cei de ieri copii
azi bătrâni dar încă vii...

[Veronica P. L.]

Vă mulțumesc pentru trecere. Da, "Fidul" e un cuvânt inventat și, într-adevăr, m-am jucat. In poezie explic invenția: "fiduleț şi fidulica / un nimic şi o nimica" . Sunt convinsă că în poezie e permis să glumești inventând cuvinte!  

Concluzia pe care am tras-o din postarea de față: poeziile mele triste sunt mai apreciate decât cele vesele! :))

  

[Suchoverschi Gheorghe]

Frumos, jucăuş, ghiduş . Felicitări! A ieşit o treabă bună. 

[Mihaela Suciu]

Vero, după răspunsul primit, sper să nu-ți fi umbrit chipul. Sunt o ,,floridă", floricica soarelui, cu ochii cât farfuria, țintiți spre zeul zâmbet, curioşi să înțeleagă lumea. Mai copilăresc! În toamna ta, mă plimb pe sub castani... Pentru gafe, castanele le primesc la iarnă! :)

[Sofia Sincă]

Da, tocmai am aflat și eu ce este fidul. Deci, un fenomen de toamnă, inventat... pentru copii dar și pentru maturi. M-am complicat căutând prin DEX și-mi dă cu totul alte explicații... însă tot misterios acest fid.

Am citit cu multă plăcere, o poezie care binedispune.

Sofi

[Veronica P. L.]

Da, Miha, m-am jucat...

      

[Mihaela Suciu]

Vero, te joci şi te distrezi. :))

De pe net, deşi-i târziu, fid şi fidă, acum ştiu! :))) Fiduleț şi fidulica, să vă spună Veronica! :))

[Mihaela Popa]

îmi cer iertare că nu știu ce e un fid/ o fidă

fiduleț și fidulică