Europa te salut

[Darie Giurgiu]

singurătatea din ochii tăi

o culeg gram cu gram

cobor cu ea în stradă

unde gemetele depărtării vin

din gări friguroase,

călătorii poposesc rar aici

se deschid uși și umbrele înserării

sunt tot mai clare

pot spăla urina uscată pe ziduri,

cățeaua ce a fătat noaptea trecută

bea lapte din cutii de carton aruncate

în drumul european,

pictorii grăbiți își acoperă grijile

cu nailonul salamului austriac

mai rezistent decât o foaie militară de cort

poate ține loc și de umbrelă,

timpul părtaș aduce avalanșa schimbării

pentru unii de nesuportat

înveliți într-o țesătură veche călcată în picioare

ce indică povara privirilor aplecate și a umerilor încovoiați

au pe cap jobenul ce le acoperă frunțile

sunt fericiți revoluția i-a salvat.

[Darie Giurgiu]

multumesc frumos prieteni

[Vasilisia Lazăr]

Excelent! O Europă tristă precum un oraș trist. Excelent!

[Valeria Merca]

Nespus de jalnic! Un poem foarte reușit!

[Mihaela Popa]

o Europă agresivă, un drum întortocheat şi anevoios, unde asupritorul vrea să lase impresia salvatorului

da, apăsător, trist, adevărat

[Sofia Sincă]

O față sumbră a Europei, de fapt așa cum e. Foarte plastică, apăsată și apăsătoare alcătuirea. Răvășitoare, cu lumini și umbre, incertă.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[gabriel cristea]

O stare de apăsare, zugrăvită în culori gri - un fel de ,,Duios Anastasia trecea''...