Inerția poeziei să te lași în voia frumu
seții Ca și când ar fi ultima șansă Ur
mează Apocalipsa Cuvintelor Să nu-ți
pese nici de marele maestru nici de ul
timul discipol al tăcerii Să dai totul pen
tru metafora vieții și a morții Cum nu
atacul este apărarea ta Și Eros cunoaște
deja situația Se vede după cum surâde
E șmecher tipul Ne echipează pe toți în
pielea goală Și ne trimite în prima linie
ori în spatele frontului Acolo unde
se luptă pe coate și pe genunchi
Te iubesc
însă
însă
face totul nevăzut
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE