Nici n-apuc bine să mă trezesc Şi
cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru
în poezia rămasă întredeschisă de
la ultima insomnie Când brusc zori
le îşi încep marea invazie Mă retrag
în următorul poem pierdut De frica
paraziţilor nu mai deschid gura
Lăsând lucrurile să se întrupeze
doar în scris Cine citeşte va înţelege
Cine nu va învăţa cel puţin să tacă
Tristeţea
însă nu mai aude niciun lătrat
Cucurigu
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Adaugă un comentariu
am citit şi am zâmbit
mă aşteptam să fie pusă în mijlocul paginii :))
Poezia cezeistă excelează prin artificialitatea bine studiată.
da Coza
Un soi de rafinament postmodernist...
Inteligent, plăcut!
Sofi
Minunat!
un stil original, cu nerv, cu sare și piper
admirație!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE