Eres

[Reus]

Din cadavru a rămas un ecou,

Din ură a rămas un regret.

Și casa-i de azi un cavou, 

Iar nebunul se crede poet...

Din iubire a rămas o scrisoare,

Din nimb - un cerc consternat.

Un contur din raze de soare

În noapte se lasă purtat...

Din "nesfârșit" a rămas un cuvânt,

Din descendent - un străbun,

Pământul s-a-ntors în pământ,

Iar poetul se crede nebun...

[Chris]

mi-a placut intorsatura nebun-poet, poet-nebun

citit cu placere,

[Mihaela Popa]

o scriere expresivă, frumos joc de imagini ca o mişcare de translaţie acest "nebun "care se "crede poet "şi acest "poet" care "se crede nebun"

frumos!

[Reus]

Doamna Sofia, doamna Valeria, vă sunt profund recunoscător pentru comentarii.

[Valeria Merca]

Minunat! Pe un fond contemplativ, un text foarte reușit. Mi-a plăcut pornind chiar de la titlu.

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Foarte frumos, foarte expresiv, pe o temă ușor filosofică în exitențialitate.

Am văzut aici două elemente distincte, simultane: prin negarea luminii s-a plăsmuit întunericul şi invers. În această poezie toate sunt eresuri, însă există și mult adevăr gol-goluț.

Și, e bună și prozodia. :))

Cu admirație,

Sofi