Eres

[Alex Anghel]

jocul acesta îl știam demult
dar nu l-am jucat niciodată
cocostârcii nu-şi mai fac cuib în chiparoşi
stâncile nu mai ascund iepuri
din șarpele de aramă mi-am făcut un ibric
în care îmi fierb cafeaua
neagră și amară
care mă tămăduieşte dimineața
de greaua boală a somnului
am săpat o firidă în stâncă
și am pus în ea
povestea vieții mele
vreodată va fi citită
asemeni manuscriselor de la marea moartă
de căutătorii de comori
din vas de lut îmi vor sorbi taina
uneori am scris pe nisip
marea a lins cuvintele
și le șoptește
țărmurilor îndepărtate
ale insulei din ziua de mâine
nu vreau să rămân cu nimic dator clipei
nici veşniciei

[Alex Anghel]

Am revenit la ,,marea a lins", deocamdată. Mulțumesc!

[Mihaela Suciu]

Mie-mi plăcea „lins” - mă gândeam la o pisică ce-și linge blana. Acum ai de două ori verbul „a sorbi”. Ca o sugestie - lasă poezia să se așeze în mintea ta și cu siguranță își v-a găsi propria matcă. Scrii frumos!

[Alex Anghel]

Mulțumesc doamnă Valeria. Asemeni și ție Nikol.

[Alex Anghel]

Mulțumesc frumos, doamnă Vasilia. Am schimbat ,,lins" cu ,,sorbit".

[Vasilisia Lazăr]

vreodată va fi citită / în speranța că va fi citită

marea a lins cuvintele

Nu prea sună bine „lins”.

Poezia este una reușită.

[Valeria Merca]

... odinioară va fi citită: cunoscute fiind sensurile adverbului odinioară, nu credeți că acesta ar trebui înlocuit cu un altul? Alminteri, o poezie reușită!

cu drag,

[Nikol MerBreM]

Da, eres... Nu trebuie să ne facem griji, oricum rămânem datori :D... Foarte frumoasă, poezia! Metafore originale! Mi-a plăcut mult: "cocostârcii nu-şi mai fac cuib în chiparoşi"!

("odinioară fi citită"?! Poate "odinioară citită" sau altfel...)

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Admirație!

[Alex Anghel]

Vă mulțumesc, doamnă Mihaela!

[Mihaela Suciu]

Un eres trist, cu metafore ce se întipăresc adânc în mintea mea; asta e important la un text - să rămână ideea în mintea cititorului. Frumos gând, de-a nu rămâne dator!