E totul alb

[Vezi blog]

Nu-ți fie teamムdacムninge, dacムnu știi cât ne-am iubit, 
Te va-ntreba cândva pustiul prin repetabile ninsori 
Sub care pleoapムvisul nostru trăieste azi nefericit, 
Și-i vei răspunde la-ntâmplare, cum ai făcut de-atâtea ori. 

Ne bat troiene în fereastrムși-n dor de buze tremurânde, 
E totul alb în noaptea asta iar noi la fel de viscoliti, 
Ύmprumutăm tăƒceri când umbra în albe riduri ne păƒtrunde 
De parcă viața e doar iarnă când lăcrimăm nefericiți. 

Ύmbrăƒtiseazăƒ-mă-n zăƒpadムrostogolindu-mă-n priviri, 
De-atâta frig pătruns în suflet ascult cum sângerează clipa 
Cum ninge dincolo de gânduri povești din fostele iubiri 
Și zboru-i doar o amintire când visele și-au frânt aripa. 

Aprinde-mi focul între tâmple lăsând pustiul fericit, 
În scrumul albelor troiene din toate iernile ce-au plâns 
Când vântul rătăcit prin ele, de coapsa zării s-a rănit 
Iar brațele ca două aripi deasupra pașilor s-au strâns

[Belean Maria Ileana]

ca de obicei foarte frumoasa... se simte unda de melancolie si privirea de dor...

felicitari!

[Sofia Sincă]

Cântec trist, melancolic ca aproapte toate ale tale, vise trecute, arzătoare iau forma şoaptelor albe şi ale elegiilor.

Cu plăcerea textului, Sofy!