E o durere de cântec

[Trandafir Simpetru]

Eu stau în pânda viermilor şi aştept să văd

Câte cântece vor muri în mine nespuse

Şi câte săruturi. În pădurea-ngălbenită

Mai aşteaptă şi azi fata cu trupul de fildeş.

Ce vânturi de păsări, ce iarnă se aşterne

Peste pământul memoriei mele.

Am început să uit drumul spre Buzău.

Seara, rămân cu bărbaţii la o partidă de şah.

Îi ascult vorbind despre moarte,despre

Taina şoldului bun, despre ţări pe care

Nu le-am văzut niciodată. Îi ascult cum cântă

Cu glasul lor spart, cum rămân cu capul

Pe masă-ndelung să extragă din timp

Imagini fantastice pentru cei buimăciţi

De-atâta uimire. Paharele lor cu rachiu

Şi luceferii, bărbiile lor decolorate

De neâmpliniri, de renunţări, de speranţe

Aruncate cândva prin parcul crâng...

Şi eu, vai, ce singur mă simt în veselia lor

Între trabucuri ca nişte femei alintate

Vai, ce singur trec cu ochii de la unul

La altul şi ce absent, ce îndepărtat

Ce ireal. Fumul tăcut, fântânile mele

La răspântii de ani, e o tristeţe de dragoste

De timp, e o durere de cântec nespus

Şi fata aceea care aşteaptă şi azi

În pădurea tristă. Iarba strivită de sânii ei

Limpezi şi drumul orb, drumul ameţitor

Drumul călcat de mine ca de un ţărm tăcut

Unde deseori îndoielile se reântorc târzii.

[Ion Lazăr da Coza]

neâmpliniri > neîmpliniri,

reântorc > reîntorc

parcul crâng > Parcul Crâng Remarc constanta valorică a postărilor tale.

(E de bonton să-i saluți pe cei care lasă un semn pe pagina ta.)

da Coza

[gina zaharia]

Câte șoapte ai lăsat parcului Crâng? Pădurea, deși tristă le-a transformat, desigur, în cântec. Fata aceea cunoaște partitura așteptărilor.... Drumul călcat de tine a lăsat parfum și mister.

Un poem deosebit!

[Gabriela Grădinariu]

     Vers devastator , nascut din singuratatea spiritului superior , condamnat la banalul cotidian.Frumos!

[chindea maria elena]

Nostalgii cu iz de trandafir presat între pagini de jurnal! În vremurile astea nebune, angoasante, am savurat atmosfera idilică (deşi trist) din tuşele tale metaforice! Un poem bun! Felicitări! Cu drag, Gerra

[Sofia Sincă]

Un poem boem... tristeţe amestecată cu nostalgie, viaţă de noapte a unui mic orăşel de provincie ar spune vreun bucureştean... Dar are izul plăcut al poetului vagabont... Vibraţiile prinse între dulce-amar strecurate prin imaginile create dau valoare versurilor.

reântorc - reîntorc

Deosebită preţuire, Sofy!