Dumnezeu rănit

[Costel Zăgan]

Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty

Soarele pată de sânge înroșește tot orizon

tul Acasă ultima redută exilat pe muchia

de cuțit a disperării Îl înțeleg pe Cioran din

scoarță-n scoarță Aproape că nu mai am ne

voie să-l recitesc Aproape că nici nu mai tre

buie să te naști ca să mori Aproape prin de

parte vorba poetului

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

[Chris]

:( frumos spus

[Valeria Merca]

Din ce în ce mai îndurerate filele din „Contrajurnalul Annei Frank”!

Durerea este unanimă/ poezia sublimă. :)

[Sofia Sincă]

Domnule Costel Zăgan, se poate să fii prevăzător. De ceva vreme, bună, încerci să ne obișnuiești cu izolarea impusă, amintind iar și iar de Jurnalul Annei Frank. Ce bine se potrivește la noi, actualmente.

Aici - o nouă idee supusă meditației.

Deosebite aprecieri,

Sofi