Drumul robilor

[Rădița Răpeanu]

Soarele în spuză s-a mai cumințit

Și străbate-n taină Drumul robilor,
Herghelii se-ndreaptă către asfințit,
Biciuri din nuiele trec prin coama lor.

Huiduie în cer, de inimă-albastră
Surugii de tablă ca niște spahii,
Șase bidivii ce-au supt la corastră,
Au sleit de lapte, țâțe razachíi...

Cu mustăți imberbe caii țigănești
Galopează mândri prin jar de cărbuni,
Dumnezeu așază carele cerești
Să nu se răstoarne pe copacii bruni.

Dinapoi se țin mânjii după iepe,
- au ochi de tăciune, au și stele-n frunte -
Dinaintea lor mamele sirepe
Calcă în picioare galaxii mărunte

Erezii frământă pizme sufletești
Roțile ne sfarmă... parcă, os cu os,
Rânduiala poartă haine femeiești,
Lumea cu-ale sale stă cu susu-n jos!

N.B. ( când primăvara te inspiră altfel, dar te inspiră până uiți să respiri... )

drumul-robilor s. v. CALEA-LACTEE. CALEA-LAPTELUI

[Sofia Sincă]

Romantic. Despre Drumul robilor sau Calea Lactee, care se mai numește și așa, datorită țiganilor care se întorceau din robie, spre vest, orientându-se după Calea Lactee. Însă mulți au eșuat și au ajuns tot în mâinile turcilor.

O astfel de poveste descrie versificația ta, Rădița. Te știu romantică, te știu aplecată spre povești din feudalism. Redai cu melancolie și savoare. Dar ai scăpări de ritm, din motive de accente.

Însă am citit cu plăcere,

Sofi