Cu genele de iarbă și-așteptare,
Cu ochii de trifoi topit pe geam,
Îmi amintesc de mine în vâltoare
Cum ierni tocmite aspru, răscoleam.
Cu neștiută verde nemurire,
În carnea noastră despicând poteci,
Îmi amintesc de mine cu uimire
Cum dogoram sub pași de lespezi reci .
Cu umblet de stafie fără teamă,
Din lacrimi deschizând ferestre larg,
Îmi amintesc că nu eram de-o seamă
Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg.
Cu susur de râu alb rotind cascade
Din trupuri dând simbrie și alean
Îmi amintesc bărbatul cumsecade
Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean
Cadrane de memorie deodată
S-au răsturnat sub maluri de cuțit
Și m-am surprins sfioasă, demodată
Cu trupul de iubire-mpodobit
Și au rămas ferestrele deschise
Pe ziduri sunt doar umbre de sărut
Perdelele cuvintelor permise
S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut
Adaugă un comentariu
Muțumesc frumos, doamna Vasilisia pentru lecturare și vizită. Legat de muzica mea, am mai postat acum un clip mai vechi , sper să vă placă .
O frumoasă poezie de dragoste. Bravo, Camelia!
Ne mai pui o melodie? :)
Poate sună desuet, dar chiar am lacrimi în ochi, domnule sa Coza....aștept de mult cuvintele acestea...Mulțumiri...
Perseverența dă rezultate bune, văd.
Felicitări!
da Coza
Mulțumesc mult tiza mea Camelia pentru cuvintele calde.
Imagini poetice frumoase, am citit cu plăcere! Cu prietenie,
Mulțumesc Valeria. Este într-adevăr scris din pasiune si trăiri reale, dar este un început de ...dragoste.Sper să nu rănească în final nici muza , nici poetul...
J"arrive !- sunt onorată că v-ați aplecat asupra poeziei mele. Vă urmăresc comentariile la alți colegi și îmi doresc de mult să aveți timp și pentru mine. Am multe de învățat de la dvs.Cu diacriticile (mulțumesc) s-a rezolvat. Cu ritmul iambic, încerc și nu reușesc să dreg nimic...Dacă aveți o idee, cât de mică, sunt deschisă sugestiilor...
Un poem de dragoste... rănită bine scris.
Am citit cu plăcere.
În frumosul vers /Cu nestiută verde nemurire,/ (Camelia Florescu - Dragoste cu ferestre deschise) se poate aplica un semn diacritic.
O frumoasă metaforă în versul /Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg./ (idem)
O rupere de ritm iambic, în versul /Cu susur de râu alb rotind cascade/ (ibidem)
Un final pe măsura trăirilor din poezie: /Perdelele cuvintelor permise / S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut/ (ibidem);
J' Arrive!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE