Doinită

[Ion Lazăr da Coza]

 

am trimis poezia

ca pe un glonţ rectiliniu cu azimutul

bine stabilit

nu mă aşteptaţi, nu ştiu dacă o să ajung

nu ştiţi dacă o să ajungă...

o să mă aşez puţin la umbra

arinilor cu frunza

cerată şi amară

din care mănâncă lăcrimând

ciute

să-şi facă laptele

pelin

când trebuie să înţarce puii

 

nu mă aşteptaţi, nu ştiţi dacă o să ajung

nu ştiu dacă o să ajungă

multe-s cărările...

de vă va fi dor

sau prin codrii de-apus

boncăluit stingher de cerb

s-ar auzi

opriţi-vă o clipă

şi striviţi între degete

frunza de arin

poposită pe umărul vostru

 

 

             Din placheta de versuri Gloanțe fractale - 2017

 

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Darie!

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela, mulțumesc!

Știam despre aceste caracteristici ale arinului, de aici, probabil, zicala: Omul potrivit, la locul potrivit!

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc, Nikol!
E tonifiant ce ai spus.

[Sofia Sincă]

Folosind simboluri din natură și folclor, ai creat o stare de spirit amară, tristă, dezolantă, pe motivul singurătății...  De fapt este modul tău de a vedea lumea, acum și aici.

Ne-ai cuprins și pe noi în senzațiile tale.

Admirativ,

Sofi.

[Valeria Merca]

Doinită... până-ntr-atâta încât trezește simțămintele și surprinde într-un mod plăcut ochiul cititorului.

Am primit poezia cu aceeași admirație pentru cuvântul rostit și scris.

Prețuire și drag,

[Elena Mititelu]

Am citit cu sufletul poezia doinită! 

[gina zaharia]

Am primit poezia ta. A ajuns pe suflet. Frunza de arin e aromată. Toate cărările ți se aștern, poete drag!

[Mihaela Suciu]

Frumos glonț! Poezia a ajuns, dar până poposește frunza mă apucă dorul... Chiar, azi, am trecut printr-o pădure și-am admirat siluetele desfunzite. Despre arin, am citit ceva interesant: ,,Lemnul de arin este un lemn moale care nu este recomandat ca lemn de rezistență în construcții. Totuși sunt date care arată că a fost folosit la fundația multor catedrale medievale și chiar la construcția pilonilor podului Rialto din Veneția. Și asta pentru că este foarte rezistent sub apă. Este un paradox, pentru că deasupra pământului rezistența lui la putrezire este scăzută și după taiere, trebuie debitat repede în scânduri și pus la uscat. În apă însă se pare că este în elementul lui, rezistența lui fiind considerabilă.”

[Nikol MerBreM]

O, Doamne! Cu adevărat glonţ, cu adevărat, doinită... glonţ doinit, o poezie profundă! Pentru mine e poate cea mai frumoasă poezie a dumneavoastră, deşi dacă rememorez, poate spun: printre cele mai frumoase... Toate au un rost, se pare, până şi pelinul frunzei de arin; dar până atunci, cititorul din mine vă spune: vă aşteptăm, ştim că o să ajungeţi, iar poezia deja a ajuns!

Drag,

Nikol