Doar iarna

[Tudor Cicu]

Doar iarna

 

Trec trenuri prin gări de o vreme

Duc vise-n vagoane, grămezi.

Nu sonuri se zbat să mă cheme,

Nici clopote surde-n poeme

Cu versu-ngropat sub zăpezi.

 

Doar iarna își scutură-n toană

Paltonul de gheață pe lac.

Dar tropotul vremii, în goană

Nu-mi lasă măcar de icoană

Căpăstru la gânduri să-mi fac.

 

Și-n crâng parcă-i mută pădurea

Presimt alte-nfrângeri să-ndur.

Un șoim se învârte aiurea

Prin nori ce-și deșiră securea

Sub luna ce prinde contur.

 

Trec trenuri cam fără avânturi

Și ninge intens pe peron

Nămeții-s cât casa pe prunduri

Te strig de pe crucea de gânduri

Cu pieptul străpuns de piron…

 

Cu lupii ce urlă la lună

De viscole prins ca-ntr-un jug.

Și teama că poate îmi mână

Povara ce crește nebună,

În jerbe de flăcări pe rug.

(scris de dragobete, dedicație tuturor)

[Valeria Merca]

Un lucru e cert: la poezia pe care o scrie Tudor Cicu nu stai să mai numeri silabe, ori să stabilești un ritm anume, ci, pe măsură ce lecturezi, te lași sedus de secvențele măiestrit zugrăvite, de originalitatea metaforelor construite, de cantabilitatea sfâșietoare a versurilor. Aș fi vrut să aleg o strofă în semn de admirație, dar n-aș vrea să le vitregesc pe celelalte. Unde mai pui că Doar iarna este … o dedicație de Dragobete? :)  (Și totuși… amfibrahul se face vinovat de această curgere splendidă – văd bine că nu m-am ținut de cuvânt, cum afirmam la început :) )
Aleasă prețuire!

[gina zaharia]

Ador iarna din acest poem. Și versu-ngropat sub zăpezi!

Te strig de pe crucea de gânduri

Cu pieptul străpuns de piron…

Aici mă înclin! Nu se putea o declarație mai frumoasă! Este izvorul care a izvorât de sub piron! A împânzit văzduhul, surd să fii și tot auzi! Alese-s peroanele pe lângă care trec trenurile dragostei! Ninsorile de suflet binecuvântează așteptările.

Întreaga mea prețuire, dle Tudor!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia: am trezit nostalgii și sunt plăcut impresionat de comentariu. Dacă le-am prilejuit tuturor o călătorie poetică prin magia timpului, atunci sunt mulțumit. Cu drag!

[Sofia Sincă]

Ce frumos! Călătorie, dulce călătorie prin lumea cuvântului şi al stărilor poetice sublime. Și ale magiei timpului. De sfârșit de iarnă, cu gândul la primăvara ce va să vină... Nu numai ale lui... ci și ale noastre.

M-am transbordat în copilărie, în copilul de 14-15 ani și în zăpezile de altădată, pe la Sibiu!

Și, trec să mai citesc o dată.

Mi-a plăcut mult, maestre!

Sofi