doamne, ce-nsetat am fost şi de dulce şi de prost

[nicolae vaduva]

 se apleca

din stari de sete

spre cupa fiecărei flori

descoperind

pe îndelete

în înfrunzitele splendori

că poţi muri oricând de sete

şi că frumosul

deseori

te cheamă-n goluri să te-mbete

cu seva dulcilor erori

dar eşti dispus

prieten bun

fără pretexte să ţii sus

ce nu ţi-am spus

dar o să-ţi spun

dacă din patima ce ţese

dantelării neînţelese

vei  sorbi tu

nectar mai bun

 

eu sunt un faun de pe drum

ce-n căutările alese

îşi arde sângele

şi-n scrum

cu particelele celeste

ce i-au fost date

oarecum

şi unui cerb

când se adapă

îi dă din partea lui de apă

prietene

care-ai să-mi fii

când măcini între pietre stele

mai multe moarte decât vii

din toată apa fiinţei mele

tu poţi să bei

şi să nu ştii

că te-am spălat de toate cele

cum spală mamele copii

 

[Corina Militaru]

Foarte, foarte frumos! Încântată! :)

[Ana Cîmpeanu]

Frumos!

Dar esti dispus,

prieten bun -

ar ajuta corectura pentru versificaţie

In final la apa fiintei mele e o problemă de ritm la fiintei, ar merge un cuvânt bisilabic, ar regla ritmul, ar rezolva problema.

În rest, îmi place mult mesajul, frumoasă poezia.

[Sofia Sincă]

Spre parabolă,  o versificație aleasă, deosebită. Autorul își exprimă sentimentele, încercând să dovedească, să explice noțiunea de prieten. Și reușește într-un mod plăcut.

Dar, pentru că ai ales versificație cu ritm, trebuie să corectezi unele scăpări.

din starea de sete,- din stări de sete, dă mai bine

prietene bun - prieten bun.

vei  sorbi tu - tu vei sorbi

În rest frumos, impresionant! prietene :))

Sofy