Ea trece deseori prin păduri,
Cu haita de câini înainte,
Frunzele o vestesc c-un tremur
În aerul mult mai fierbinte.
O umbră este frumoasa fecioară
Îngemănată cu zeul războinic,
În urmă-i, întunericul coboară
Şi luna o-nchide-n ochiul ei sferic.
Ca Acteon, în cerb preschimbat,
Aştept pe o roată a sorţii
Sufletu-mi să fie sfâşiat
De colţii timpului, ai nopţii.
Adaugă un comentariu
Va multumesc mult, Domnule da Coza!
Va multumesc mult, Doamna Valeria!
După Acteon, virgulă.
Mie mi se pare interesantă paralela Acteon-sufletul creatorului.
da Coza
Sunt de aceeaşi părere cu Ana şi Dragoş.
Baftă , Cristina!
Multumesc frumos, Dragos!
Încearcă în continuare! Nimeni nu s-a născut învăţat! Prozodia se învaţă de la text la text, dacă îţi doreşti să scrii în vers clasic. Dacă îţi doreşti s-o faci, vei reuşi până la urmă!
Succes!
Va multumesc pentru popas, Doamna Ana Campeanu! Am incercat...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE