Dezbracă-mă de vălul ce apasă...

[Valeria Merca]

sonet

Dezbracă-mă de vălul ce apasă,

Mândriei oarbe cere-i... resemnare.

De ce atâtea umbre, pe cărare, 

Îmi nourează-a cerului grimasă.

Aprinde focul stins în lampadare,

Așază-mi-te, ca atunci, la masă

Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,

Decât de-amurgul picurat în mare.

Îndură-te de toamnă, de durerea

Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,

Rămână răsădită-n noi părerea

Că dintre toate, mie, cea mai dragă

Mi-e floarea de cireș - ce-mi știe vrerea -

Spun vorbe mari? Eu nu vorbesc în șagă.

[Pop Dorina]

Frumos.