sonet
Dezbracă-mă de vălul ce apasă,
Mândriei oarbe cere-i... resemnare.
De ce atâtea umbre, pe cărare,
Îmi nourează-a cerului grimasă.
Aprinde focul stins în lampadare,
Așază-mi-te, ca atunci, la masă
Și ai să vezi cum de nimic nu-mi pasă,
Decât de-amurgul picurat în mare.
Îndură-te de toamnă, de durerea
Ce-mi mistuie copacul stors de vlagă,
Rămână răsădită-n noi părerea
Că dintre toate, mie, cea mai dragă
Mi-e floarea de cireș - ce-mi știe vrerea -
Spun vorbe mari? Eu nu vorbesc în șagă.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Nikol, pentru generozitatea comentariului. Încântată de rezonanță și popas.
Drag și prețuire,
Vă mulțumesc prieteni dragi: Ionel Mony Constantin și Viorel Grădinariu pentru lectură și semnul de apreciere!
Vă mai aștept! :)
Prețuire,
Adina, mulțumesc pentru tot. Sincer, mă bucură comuniunea de pe Însemne. Sunteți minunați, cu toții.
Ana, tu ești mult prea generoasă cu mine. Bucuroasă de lectură, draga mea!
Mulțumesc, drag da Coza. E indicat să mai vorbim în șagă, din când în când :) Geniali sunt cei care ne fac recomandări și ne deschid ochii.
Prețuire și drag,
Mulțumesc, Elena! Bucuroasă de popas.
Spun vorbe mari, dar cine să-nțeleagă...:)
Felicitări, Valeria! Un sonet de tip italian bine conturat!
Cu drag!
Mi-e drag popasul în castelul dumneavoastră, clădit, cărămidă cu cărămidă, în cetatea Poeziei autentice. Cu drag! :)
E genial!
Spun vorbe mari? Eu mai vorbesc în șagă.
:)))
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE