Mă curge Universul prin murmur de cuvinte
Dar prin pocale albe îmi cerne visul nopţii,
Aprind în rugi de rouă oglinzi fără veşminte
Şi prin colindul zării dantelăria sorţii.
Iar timpul săvârşirii răstoarnă-n car de gânduri
Culori ce secundarul le-a împărţit tristeţii,
Pe fruntea aplecată eresuri trec pe rânduri,
Croind din taina zilei albastrul dimineţii.
Destinul mă îndeamnă să caut iar prezentul
Cu lacrimile albe să înveşmânt divinul,
Să piară depărtarea încetul cu încetul
Pe jar de dor să fiarbă cerneala cu pelinul.
Adaugă un comentariu
Adelainde, mulţumiri de suflet !
Ana cuvintele tale aduc pace interiorului meu. Mulţumiri alese !
Doamna Sofia, cu drag trecem prin toate registrele poeziei. Vă mulţumesc !
Mulţumesc, domnule da Coza, am corectat !
Dantelăm cuvinte împreună, mulţumiri, doamna Iris !
Doamna Angelina, mulţumiri alese!
O poezie care m-a uns la suflet! Felicitări!
În v2: Și prin > Dar prin căci ai în v4 un alt Și prin
Sugerez: împărțit > hărăzit
Deși ușor retro, poezia place.
da Coza
Cu aromă arhaică apăsată... rătăciri sordide ale destinului.
Mie îmi place poezia postmodernă, fie și cea clasică.
Dar gusturile nu se discută.
Sofy
Frumos! E o armonie evidentă între fond şi formă. Am citit cu plăcere
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE