Desculț, prin timp

[gina zaharia]

Pe trotuarul plin de ceaţă,
În arcuiri de asfinţit,
Trecea un cerşetor prin viaţă,
De la apus spre răsărit.

În umbra lui fugeau toţi norii
Spre dimineţi de aşternut,
Vântul risipei croia zorii
Dup-un tipar necunoscut.

Avea cu el un gram de sare
Din catifea şi somn uscat;
Părea că merge la plimbare,
El, cerşetor şi împărat...

Și soarta-l tot ducea de mână
(Zigzag de şanţuri spre mister) ;
Rupea furtuni pe vreme bună
Desculţ, pe drumul efemer. ..

Cât de bogat putea să fie,
Cât de curat în timp şi gând,
Avea în cer o-mpărăţie
Care-ncepea de pe pământ!

Nici mâna nu ştia să-ntindă ,
(Purta un gând spre nicăieri),
Din spate alerga să-l prindă
Atletul veşnicei averi.

Venin i-am dat cu toţii-ndată
Și l-a primit, fără necaz,
A râs de prea cumplita soartă
Și-a-ntors şi celălalt obraz.
                       ***
Duci crucea ta cu fruntea sus
Stăpâne cerşetor bogat,
Să te privesc eu vrednic nu-s;
De mii de ori sunt mai sărac!

[gina zaharia]

Măcar să aducem, din când în când, în fața ochilor, o fotografie mereu vie! Mulțumesc, Vio!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela! Astăzi am avut ochelari cenușii:)

[Elena Mititelu]

Ne pregătim drumul spre lumină, spre împărăţia din cer, de pe pământ, ducându-ne crucea ce ne este dată.

Mulţumesc!

Cu drag de versul tău, Elena