Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - VIII

[MARIUS IULIAN ZINCA]

Se întindea

hârjonindu-se cu picioarele goale

în bâzâitul monoton

de dincolo de vreme.

 

Lenevea,

bârfea,

mormăia nemulţumit

în rotocoale vesele de fum

prin spaţiul deschis

cu fruntea încruntată, desfigurată

într-un fel de forţă inefabilă

ce plutea deasupra lui.

 

 ***

 

Cu mâinile noduroase,

cu încheieturile

deformate de artrită

îşi încovoia

trupul melancolic

concentrându-se

asupra unui punct

din depărtare,

sugându-şi obrajii

din colţul gurii

când i se scurse

un firicel de salivă.

  

***

 

Se prelungeau vălurit

pe creştet razele de lumină

şi rămase preţ de o clipă drept

cu buzele uscate

contemplându-se placid

când îşi cântărea cuvintele

cu un calm rece sorbind

frumuseţea distantă a amurgului.

 

Imaginea prindea forme interesante.

 

 *** 

 

Îngemănându-se

cu liniştea nopţii

într-o satisfacţie dureroasă,

cu o uşoară nerăbdare timidă,

rămase luminat

doar de un licăr orb

în şoapta firavă a unei brize.

 

O senzaţie de fericire extatică.

 

 *** 

  

Uitându-se

prin bezna groasă

într-un abandon absolut,

mintea era inundată de emoţii

şi corpu-şi lăsa

să alunece...

 

 ***

  

Viaţa

era o prelungă aşteptare

cu ochii

pironiţi înainte,

dilataţi de o satisfacţie negrăită

de limba ce se încăpăţâna

să rămână amorţită

pe buza de jos

 

răsfrântă.

  

 ***  

  

După un timp

îndelungat petrecut

în aerul stătut

din umbrele conştiinţei,

ţinând frâiele vieţii,

îl inunda un val de revoltă

plimbându-şi palmele

de-a lungul corpului...

 

  ***

  

Cu figura

complet absorbită,

stătea cu capul plecat,

pierdut

într-un labirint de confuzii inexplicabile,

simţindu-şi

corpul veştejindu-se,

pielea asudând şi transpiraţia,

 

transpiraţia scurgându-i-se prin toţi porii.

 

 ***

 

Recuperându-şi

puterea de a gândi,

pupilele încremenite scânteiau

biciul cuvintelor aspre

din buzele strânse între palme.

 

Sanctuarul în care-şi găsea liniştea şi refugiul.

 

 ***

  

Din pâcla imaginaţiei,

bolborosindu-şi neîncetat nevinovăţia,

suspiciunile mişunau ca nişte umbre latente

într-un moment de paroxism.

 

Se opri într-o mirare mută,

părea că umblase ani de zile

prin lumea tenebrelor

într-o vagă stare de inconştienţă.

 

Cufundat în fântâna

necuprinsă a uitării de sine

cu cearcănele supte de sub ochi

într-un urlet agonizant,

 

căzu aproape fără zgomot,

 

fâşii roşii de lumină îi dansau prin faţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[MARIUS IULIAN ZINCA]

te imbratisez Ileana, multumesc, o zi frumoasa, Marius

[Belean Maria Ileana]

Nu doar descrii stari, dar reuseti sa le si transmiti si nu este putin!

Pretuire si drag!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

Sofy, te imbratisez si-ti multumesc, vizitele si cuvintele tale... continue imi da increderea ca venirea ta in vara la lansarea uneia din cartile mele, ca te-am "castigat" de partea-mi ca si cititor cel putin, indatorat si onorat ma simt, o seara minunata, Marius

[Sofia Sincă]

Ridici la rang înalt simţurile. Din clipă faci minut, din minut ceas a.s.m.d. Totul trăieşte, totul meditează, fiecare cuvânt, fiecare frază.

Admiraţie eternă, Sofy!

[gina zaharia]

voi deschide cu drag paginile decalogului, MARIUS IULIAN DINCA!

zi frumoasă!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

eu iti multumesc Gina pentru... turul de forta facut printre randurile-mi, o zi frumoasa, Marius

[gina zaharia]

paroxism!

mulțumesc, Marius!

[MARIUS IULIAN ZINCA]

ma coplesiti cu spusele voastre, va multumesc Vasilisia si Ion Da Coza, o zi minunata, Marius

[Ion Lazăr da Coza]

Curios cum de poţi să dai insignifiantului atâta putere poetică. Există un răspuns: talent.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Waw! Copleșitor!