dansând de rusalii

[Tudor Cicu]

dansând de rusalii

 

Aș putea inventa pentru povestea mea

și un spiriduș care se furișează după copaci

și ne urmărește,

și iele dansând de rusalii cu luna

să-ți imite alunecarea spre iaz.

Dar tu știi că am avut azi-noapte un vis

Că eram la mesteceni, în crâng, cu un condur în mână

Implorând: scoate-mă din povestea asta, scoate-mă!

Că, uite! Tot spuneai: „Unde-o să mai găsești

tu pantofiori care să merite piciorul meu?

Doar dacă o să mi-i aduci pe-ai țarinei!”

Cum spunea Gogol că i-ar fi cerut Oxana

fierarului Vakula în noaptea de ajun.

Lăstunii vâsleau în jurul meu prin văzduhul de plumb

și trăsura cu tine se târa mereu înainte

până ce birjarul lovi de câteva ori cu biciul

de am știut c-ai să pleci;

că destinul nu ne trimite vestitori

ca acele gureșe vrăbii cocoțate pe gard

și care puteau fi auzite de toți.

Se spune că au puterea de a alunga tristețea

din suflet;

că mi-ar absorbi întreaga ființă,

că aș putea să-mi scriu până la capăt povestea

până să năvălească disprețul și furia

celui fără acoperiș cât și celui care nu prinsese de veste

când odată cu plecarea ta

cineva șterpelise luna.

 

[Nikol MerBreM]

Nu ştiu exact ce, poate atmosfera, în ansamblul ei, îmi amintește de Domnişoara Cristina a lui Eliade deşi firul poveştii e diferit.