Cuvântul, strop de timp

[carmen popescu]

Pentr-un timp care zboară într-un mod ireal,
Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval,
Cu peruci fără formă, deşirate din cer,
Pomii-şi scutură clipa, într-un unghi de mister.

Vântul pipăie trupul unui frig dezbrăcat,
Stropii-asigură duşul unui lut asudat,
Complicate adâncuri se răstoarnă-n veşmânt,
Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt.

Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr,
Eludăm puncte negre care picură-n păr,
Obosim rătăcirea într-un trap legendar,
Ochiul caută tihna, într-un colţ, sub umbrar.

Nemurirea ne-adună cu proiecţii în cer,
Judecăţi fără formă regândesc un reper
De a scrie cuvântul, răstignindu-l prin timp,
Mâna tremură slova adormită-n răstimp.

 

[Chris]

foarte frumos! am intalnit imagini deosebite...

[Valeria Merca]

Excelent, Carmen!

[Nădejde Angelina]

Nemurirea ne-adună cu proiecţii în cer,
Judecăţi fără formă regândesc un reper
De a scrie cuvântul, răstignindu-l prin timp,
Mâna tremură slova adormită-n răstimp.

Prețuire!

[gabriel cristea]

Eterna căutare - cu figuri de stil seducătoare.

[Sofia Sincă]

Timpul i-a preocupat pe mulţi savanţi iar poeţii îl cântă continuu. Timpul a împrumutat cuvântul pentru a exista, declanşatorul faptului pe care-l reprezintă.

Cu farmecul obişnuit dăruit de versurile tale urmărim imaginea fanteziei acestui cuvânt ce te va purta în răstimp.

Deosebită apreciere,

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

E visul oricărui scriitor. Să sperăm că ne vom răscumpăra nemurirea prin Cuvânt. Măcar unii dintre noi.

Minunat, Carmen!